Ultima vizita in China m-a facut atent asupra unei confuzii. Ma refer la statutul in cadrul unei scoli si la relatia cu Maestrul scolii in cauza.
In traditia chineza exista patru tipuri de colaborare cu un Maestru. Le enumar in ordinea crescatoare a importantei lor:
Vizitatorul – persoana care viziteaza o scoala sau un Maestru in scopul initial al evaluarii si al schimburilor de experienta sau pareri.
Nu are loc nici un fel de transfer de cunoastere sau de initiere. Cel putin, nu direct, explicit sau intentionat.
Studentul (xue sheng – 学生) – acela care participa intr-un cadru formal la lectiile Maestrului unei scoli. De obicei stagiile sau seminariile de studiu sunt platite si tin de la cateva zile la maxim 2-3 saptamani.
De multe ori scolile fac schimb de experiente prin astfel de seminarii si stagii.
Studiul implica atat elemente teoretice cat si elemente practice.
Maestrul si studentul nu au obligatii unul fata de celalalt in afara de cele strict inerente seminariilor/stagiilor, respectiv Maestrul sa predea coerent si structurat, iar studentul sa plateasca taxa de curs si sa participe la activitatile acestuia.
Inainte si dupa seminar Maestrul nu are nici o indatorire fata de student, iar studentul nu are decat datoria morala (neobligatorie, de altfel) de a aplica sau de a practica ceea ce i s-a predat.
Cu alte cuvinte, desi studentul nu face parte din scoala Maestrului, totusi i se ofera ocazia de a studia cu Maestrul respectiv din cand in cand pe perioade delimitate.
Astfel de stagii au nivel strict introductiv si relativ elementar (exercitii si teorie de baza).
Discipolul (tu di – 徒弟) – are o relatie mai stransa cu Maestrul si „face parte din scoala sau familie (jia – 家)”. Cu alte cuvinte apar drepturile si obligatiile de ambele parti.
Colaborarea la acest nivel devine permanenta iar transferul de cunoastere si initierile sunt secondate de testari si ajustari periodice.
A deveni discipol se transpune de obicei intr-un ceremonial. In acest sens intreaga scoala trebuie sa fie de acord cu acceptarea unei persoane ca discipol. Uneori se cere chiar acordul scolilor „surori”.
Nu poti fi discipol decat intr-o singura scoala la un moment dat. Ca student sau vizitator poti frecventa mai multe scoli.
Maestrul meu mi-a spus asa (dupa ce am fost primit in scoala): „De acum incolo ai un singur tata, desi poti sa ai mai multi unchi.”
Trecerea de la statutul de student la cel de discipol poarta denumirea de „intrare pe usa” (ru men – 入门).
Succesorul – acesta poarta si denumirea de „discipol cu usi inchise”. Cand Maestrul isi decide retragerea in izolare, isi desemneaza un succesor ales dintre discipoli (unul sau mai multi, daca scoala se intinde in mai multe regiuni).
Din acel moment succesorul devine Maestrul (shi fu – 師傅) discipolilor iar Maestrul devine Grand-Master (si gong – 思恭). Grandmaster-ul continua colaborarea exclusiv cu succesorul, iar succesorul va transmite mai departe valorile scolii continuind predarea si colaborarea cu vizitatorii, studentii si discipolii existenti.
Cand Grand-Master-ul pleaca de pe acest pamant, succesorul devine, de drept, „pastratorul caii” si continuatorul „lineajului” ca „generatie succesoare”.
In acest fel (urmarind numarul generatiei pe acel lineaj) se poate deduce cat de matur si longeviv este un anumit lineaj.
Astea sunt, pe scurt, cele 4 nivele de colaborare cu Maestrul unei scoli.
Acum sunt curios sa-mi spui in care dintre cele 4 tipuri de mai sus te incadrezi?
In viata cat traiesti multe minuni intalnesti
Ma calauzit Dumnezeu pe un drum al meu
Poporul chinez de mii de ani a demonstrat,
Au fost si sunt o rasa de oameni de laudat.
Acum in mileniul trei eu sincer ma minunez de ei
Sa le dea Dumnezeu sanatate ,sunt niste zmei
Romanii au de la ei de invatat lectie de neuitat
Avem si noi strabunii la locul bine meritat
Valorile de azi sunt sufocate mereu ,programat
[editat]