Studiu asupra practicii cultivării de sine a „Misterului Florii de Aur a Marelui Unu” — Partea III

Continuăm articolul rezultat în urma organizării unui curs privat coordonat de către Maestrul Wang Liping, în care 8 practicanți români au fost inițiați in practica ce face obiectul cărții „The Secret of the Golden Flower„. Dintre aceștia, 2 sunt membri fondatori ai acestei asociații.

Articolul a fost publicat în revista chineză „Contemporary Academic Research” (ISSN 1991-07406) în numărul din ianuarie 2008 la pagina 24.

Seminarul a avut loc la sfârșitul anului 2007 într-o locație din nord-estul Chinei.

Studiu asupra practicii cultivării de sine a „Misterului Florii de Aur a Marelui Unu”

Autor: Wang Tingjun
(Departamentul de filosofie al Institutului de științe sociale din Ji Lin, provincia Ji Lin, Chang Chun, 130033)
Traducere din limba chineză de Dr. Irina IVAŞCU

(continuare de aici)

SUMAR

• Rezumat
• Ce fel de carte este „Misterul florii de aur a Marelui Unu”?
• Principiul de bază al „firii înnăscute” (xing) și al „vieții” (ming) și metoda și practicile de cultivare de sine expuse de „Misterul florii de aur a Marelui Unu”
• Însemnări despre observarea procesului concret al cultivării de sine

3. Principiul de bază al „firii înnăscute” și al „vieții” și metoda și practicile de cultivare de sine expuse de „Misterul florii de aur a Marelui Unu”

Toate cărțile daoiste clasice ale alchimiei daoiste și cele de medicină chineză expun faptele privitoare la lumea „firii înnăscute” și a „vieții” și legile care guvernează această lume. Acestea sunt premisele de bază. Dacă nu putem înțelege acest sens de bază și continuăm să înțelegem cărțile clasice daoiste pe baza conceptelor lumii materiale, atunci ne vom cufunda într-o ceață deasă și niciodată nu vom putea să pricepem sensul lor adevărat. „Firea înnăscută” și „viața” alcătuiesc o lume, o lume a vieții. Aici apar două concepte „firea înnăscută” (性 xing) și „viața” (命 ming), acestea sunt două concepte fundamentale. Sistemul de gândire al daoiștilor pornește de la reflecția asupra „firii” și a „vieții”, dar pentru a le putea înțelege trebuie să [urmăm principiul conform căruia] „cei omenoși văd omenia (仁 ren), iar cei înțelepți înțelepciunea (智 zhi)”[1]. Înțelegerea și stăpânirea acestor două concepte hotărăște de asemenea cât de departe poate merge un om pe drumul cultivării de sine în scopul atingerii lui Dao.

„Viața” (命 ming) se referă la partea schimbătoare din viața omului, iar „firea” (性 xing) se referă la partea eternă din viața sa. Corpul omenesc se naște, crește, îmbătrânește și moare, poate experimenta diverse fenomene precum îmbolnăvirea și recuperarea sănătății. Sentimentele oamenilor sunt de asmenea schimbătoare. Noi toți avem sentimentul că „inima își schimbă dispoziția în funcție de circumstanțe”, uneori nu ne putem stăpâni mânia, alteori suntem destinși și fericiți, toate acestea sunt fenomene provocate de stările sufletești. Faptul că stările sufletești sunt schimbătoare, este tocmai motivul pentru care inima oamenilor se poate transforma. Doar astfel omul poate, prin intermediul cultivării modului de a acționa, să dezvolte o personalitate ideală care înțelege sentimentele și pătrunde principiul intern al lucrurilor, este dreaptă și deschisă.Dorințele oamenilor de asemenea sunt schimbătoare. Atât budiștii cât și daoiștii au o serie de dictoane care limitează dorințele. Dacă dorințele nu ar putea fi schimbate aceste dictoane nu ar mai avea nici un sens. Gândurile oamenilor sunt de asemenea schimbătoare, învățătura este procesul de transformare a gândirii, învățătura nu înseamnă doar a dobândi cunoștințe de la altcineva, ci mai importantă este transformarea propriei gândiri. Toate cele enumerate mai sus: trupul, sentimentele, dorințele, gândurile, sunt schimbătoare, de aceea sunt categorii ce aparțin de „viață”. Scopul exercițiilor de cultivare a „vieții” este acela ca, prin intermediul unui antrenamente conștiincios și prin cultivarea de sine, să transformăm următorul conținut: calitatea corpului nostru, forma și felul sentimentelor noastre, dorințele, gândirea, pentru ca noi să devenim niște oameni sănătoși, buni și miloși, liniștiți și lipsiți de dorințe, înțelepți și inteligenți. Dar, o astfel de cultivare a modului de comportamente nu se referă la cultivarea „firii” (性 xing) și nu poate poate schimba în nici un fel „firea”. Dacă exercițiile de cultivare a „vieții” sunt executate bine, atunci el pot fi de ajutor pentru exercițiile de cultivare a „firii”, dar rezultatele cultivării „vieții” nu pot înlocui exercițiile de cultivare a „firii”. „Firea” nu va putea fi schimbată, indiferent cât de bine ne vom antrena în practicile de cultivare a „vieții”. Atât pentru budiști cât și pentru daoiștii, obiectivul ultim al exercițiilor de cultivare de sine se îndreaptă către „fire”, deoarece exercițiile de cultivare a „firii” pot schimba viața și moartea omului.

Ce este „firea”? Este acel element al vieții care nu se naște și nu moare, nu se schimbă și nu se mișcă. Există oare un astfel de lucru? Budiștii și daoiștii afirmă cu certitudine că există. Mai mult decât atât, acest lucru poate fi dovedit, de asemenea ei cred că sensul ultim al cultivării de sine este tocmai acesta. Budiștii numesc acest fel de „fire” „natura lui Buddha”, și afirmă despre ea că „nu se naște și nu piere, nimic nu-i poate fi adăugat și nici nu poate fi diminuată, este calmă și nemișcată”. Daoiștii o numesc „spirit originar” (原神 yuan shen) sau „fire autentică” (真性 zhen xing) și afirmă că este „fără sunet, fără formă, singur(ă) stă și  nu se supune schimbării, în cerc învârtindu-se, niciodată secat(ă)”[2]. Cuvintele folosite de cele două școli sunt diferite, dar, după cum se poate observa, se referă la același lucru. Despre această „natură” budiștii și daoiștii spun că ea: nu poate fi văzută și nu se poate vorbi despre ea, de aceea practicantul trebuie să ajungă la conștiința ei și să o recunoască în mijlocul fenomenelor vieții.

Adoptând un stil personal, cartea „Misterul florii de aur” afirmă în primul capitol despre sine: „Metoda secretă pe care o transmit se referă la cultivarea în mod direct a firii, și nu cade în metode secundare, aceasta este marea ei virtute.” Prin urmare, metoda transmisă de „Misterul florii de aur” este metoda cultivării „firii”. În „Misterul florii de aur” se spune: „Dao este lipsit de nume și de înfățișare, nu este altceva decât firea unitară, nu este altceva decât spiritul originar”. După cum se poate observa, în „Misterul florii de aur” „firea” (性 xing) mai este numită și „spirit originar” (原神 yuan shen). „Spiritului originar” îi este contrapus „spiritul conștient” (识神 shi shen). Gândurile, sentimentele și dorințele oamenilor țin de „spiritul conștient”.

În ceea ce privește rolul pe care îl joacă „firea” în viața omului, în „Misterul florii de aur” se spune: „Când oamenii părăsesc trupul matern și sunt aruncați în lume, spiritul originar sălășluiește în cel de-al treilea ochi (方寸 fang cun), iar spiritul cunoscător sălășluiește jos în inimă. Această inimă din carne și sânge, situată jos, în formă de piersică mare este acoperită de aripile plămânilor, se sprijină pe ficat deservit la rândul lui de către intestinul gros și intestinul subțire. Dacă într-o zi nu mâncăm, inima nu se mai „simte” bine, dacă auzim ceva înfricoșător avem palpitații, dacă auzim ceva supărător ne deprimăm, dacă vedem un mort ne întristăm, dacă vedem o față frumoasă ne ia cu amețeală. Atunci, în cap oare, se poate să existe o cât de mică mișcare?

Oare inima cerească (fang cun) nu se poate mișca?

Cugetul autentic ce se ascunde în inima „de sus” cum oare s-ar putea mișca? Atunci când vine momentul să se miște nu mai este misterios, dar totodată acesta este cel mai mare mister. Când oamenii obișnuiți mor, se mișcă, aceasta se numește a fi lipsit de mister. În cazul celor care au atins misterul absolut, lumina se concentrează și se cristalizează într-un corp spiritual, treptat se activează și tânjește după mișcare, acesta este un mister care nu a mai fost transmis de mii de ani”.

Acest fragment vrea să spună că oamenii au două feluri de spirit, „spiritul originar” și „spiritul conștient”, „spiritul conștient” mai este numit și inima omului, el stăpânește dorințele, emoțiile și gândurile oamenilor. Gândurile și sentimentele oamenilor se află într-un proces de permanentă schimbare, acest lucru se datorează faptului că „firea înnăscută” a „spiritului cunoscător” se află într-o perpetuă mișcare. „Spiritul originar” este „firea”. El sălășluiește în partea superioară a capului aflându-se într-o stare de impasibilitate și nemișcare, în general. Indiferent de schimbările emoționale și mentale, „firea” nu poate fi influențată.

Doar atunci când murim, „spiritul originar” se mișcă pentru a se reîncarna. De aceea exercițiile de cultivare a „spiritului conștient” pot transforma sentimentele și gândurile oamenilor, iar exercițiile de cultivare a „spiritului originar” au legătură cu viața și cu moartea.

Doar „spiritul originar” poate cunoaște adevărata față a morții și a vieții, având abilitatea de a se elibera de viață și de moarte.

Scopul suprem al exercițiilor de cultivare de sine ale daoiștilor sectei Quan Zhen (全真 – lit. „tot adevărul” sau Școala Realității Complete) este acela de a cunoaște adevărata față a vieții și a morții și de a se elibera de ciclul vieții și al morții. Acestea pun accent preponderent pe exercițiile de cultivare a „spiritului originar”.

Care este principiul pe care se bazează exercițiile de cultivare a „spiritului originar”? În „Misterul florii de aur” se spune că, deși „spiritul originar” nu se mișcă, el strălucește, iar lumina sa se răspândește în întreg universul, în Cer și pe Pământ și în întregul trup omenesc.
Exercițiile de cultivare a acestei lumini, o fac să circule, să se adune la un loc și să se concentreze, astfel ea poate da naștere „corpului spiritual”.
De cum ia formă „corpul spiritual”, „spiritul originar” se activează și se poate mișca, aceasta este principala linie de gândire referitoare la exercițiile de cultivare a „spiritului originar” a „Misterului florii de aur”.
De fapt titlul complet al cărții „Misterul florii de aur a Marelui Unu” exprimă de asemenea această idee de bază. În capitolul „Inima Cerului” se spune: „Marele Unu, este numit ceea ce nu are nimic care să-i stea deasupra, floarea de aur este lumina. Aici este folosit simbolul florii de aur, care conține în mod implicit caracterul „lumină unitară”[3].

Aceasta este autenticitatea Marii Unități a nemuritorilor celești”. Relația dintre lumina „firii” și „spiritul originar” se aseamănă cu relația dintre sarcina electrică și câmpul electric care o înconjoară. Exercițiile de cultivare a luminii „firii” pot influența spiritul originar, iar metoda de antrenament și cultivare de sine face ca lumina care se dispersează să revină și să se concentreze în dreptul celui de-al treilea ochi prin efortul propriu al omului.

Această metodă este numită în „Misterul florii de aur” metoda „circulației luminii”, pentru că, în timp ce lumina „firii” oamenilor obișnuiți se dispersează și se pierde, în cazul practicanților această lumină este determinată, cu ajutorul exercițiilor, să circule. De aceea în „Misterul florii de aur” se spune: „Dao al florii de aur, folosește în totalitate metoda circulației”.

În mod concret ce este circulația luminii? „Misterul florii de aur” expune o tehnică specială a acestei școli: lumina este făcută să circule cu ajutorul ochilor. „Misterul florii de aur” mai explică și o altă teorie: „să concentrezi esența corpului omenesc în partea superioară, în ochi, acesta este punctul-cheie al corpului omenesc”.

De asemenea, se mai spune că vechea Carte clasică a Împăratului Galben cunoștea deja acest secret. Aici se spune: „Esența corpului omenesc urcă în totalitate în orificii”. „Misterul florii de aur” face un pas înainte și arată că ochii, – (n.n) considerat ca fiind un singur orificiu pereche –, este unul dintre cele mai importante „orificii”: „prin ochii oamenilor se revarsă cel mai lesne spiritul cunoscător”, adică ochii sunt cei prin care iese (se consumă, e „ars”) cel mai mult la iveală spiritul cunoscător.

De aceea „Misterul Florii de Aur” alege ochii pentru a face lumina să circule.

În ceea ce privește tehnica concretă de punere în circulație a luminii cu ajutorul ochilor, „Misterul florii de aur” o descrie în următorul fel:„Atunci când ai ajuns în starea în care nimic nu te mai poate atinge, folosește doar semnul sanscrit „i”(∴, semn grafic sanskit – ओं, semn grafic buddhist – ॐ ; ideogramă chineză corespondentă – 唵 citită „an3” [4] (tehnica menționată nu constă în „recitarea” mantrei fonetice corespondente descrisă în tratatele yoghine).

Dar să revenim la semnul din tratatul „Misterul Florii de Aur a Marelui Unu”, și anume ∴

Punctul din mijloc al caracterului marchează punctul dintre cele două sprâncene, punctul din stânga, ochiul stâng, punctul din dreapta, ochiul drept. Când în cei doi ochi strălucește lumina spiritului, aceasta se va concentra spontan în punctul dintre cele două sprâncene.

„Punctul dintre cele două sprâncene este numit „Ochiul Cerului” și constituie poarta principală prin care pătrund cele trei lumini care circulă”.

Mai departe se spune

„După practicarea îndelungată a circulației luminii, aceasta se concentrează și se cristalizează în corpul spiritual”.

Mai sus am arătat că, dacă reușim să circulăm lumina dispersată, ea se va coagula, se va concentra, se va cristalza și va da naștere corpului spiritual iar „spiritul originar” nemișcat până acum, în sfârșit se va „mișca”, acesta este scopul exercițiului de circulație a luminii.

 

„Misterul florii de aur” menționează „circulația luminii” ca principiu fundamental al exercițiilor de cultivare a „firii” și propune o tehnică de antrenament al ochilor pentru a face lumina să circule. Lucrarea consideră că „circulația luminii” nu reprezintă doar principiul călăuzitor al metodei de inițiere al acestei școli ci și un principiu universal cunoscut și respectat de către toate școlile și toți maeștrii.

În capitolul „Circulația luminii și păstrarea mijlocului” se spune:

„După cum se transmite de la înțelept la înțelept, nu trebuie se ne îndepărtăm de circulația luminii, confucianiștii o numesc „a ști să te oprești” (知止 zhi zhi), budiștii o numesc „vederea inimii” (观心 guan xin), Lao Zi o numește „vederea interioară” (内观 nei guan), toate acestea rezumă pe deplin esența”.

Paragraful de mai sus confirmă că principiul conform căruia trebuie „să știi să te oprești” propăvăduit de confucianiști, metoda „vederii inimii” practicată de budiști și metoda „vederii interioare” despre care vorbește Lao Zi, reprezintă de fapt principiul „circulației luminii”, numai că fiecare școală o numește altfel. Cu toate că principiul călăuzitor eidentic, tehnicile și metodele de antrenament concrete propuse de fiecare școală în parte sunt diferite.

„Misterul florii de aur” propune metoda circulației luminii cu ajutorul ochilor, dar de asemenea menționează metode ca acelea ale „fixării și contemplației” (止观法门 zhi guan fa men), sau de armonizare a respirației (diao xi fa men 调息法门), toate aceste exerciții având menirea de a face ca lumina să circule. Lumina nu se referă doar la lumina percepută de ochi ci și la lumina „firii”. „Misterul florii de aur” subliniază faptul că „orbii pot și ei să practice aceste exerciții”, pentru că „lumina” care trebuie făcută să circule prin intermediul exercițiilor practicate este lumina „firii” care nu e limitată doar la lumina care poate fi văzută de ochii fizici.

Atunci când vorbește despre metoda budistă de „fixare și contemplație”, „Misterul florii de aur” afirmă că

„a circula înseamnă a se opri, lumina este contemplație, a se opri și a nu contempla se numește circulație fără lumină, a contempla fără a se fixa înseamnă a avea lumina fără însă a o face să circule”,

de aici se poate vedea că exercițiile de „fixare și contemplație”  sunt de asemenea exerciții de circulație a luminii, numai că se referă la practica circulației luminii gândirii.

Cât despre exercițiile de armonizare a respirației, „Misterul florii de aur” consideră că a practica „armonizarea luminii urechilor” este același lucru cu „armonizarea luminii ochilor”.

„Lumina ochilor se iluminează pe sine, ochii privesc doar înăuntru și nu în afară. Lumina urechilor se aude pe sine, urechile ascultă doar ceea ce este în interior, și nu ceea ce este în exterior”,

astfel este practicată circulația luminii urechilor.

Mai sus am arătat că în „Misterul florii de aur” se arată că, în conformitate cu unele metode, toate școlile practică de fapt principiul de bază al „circulației luminii” și că aceste școli înțeleg acest principiu de bază și stăpânesc linia principală a exercițiilor de cultivare a „firii”. De aceea, în „Misterul florii de aur” se spune

„Este sufcient să ajungi în stăpânirea acestui princpiu, nemurirea se află în aceasta, depășirea vieții se află în aceasta, aceasta este măiestria care unește toate cele trei școli”.

Ce este mandala care poate fi vizualizată în timpul practicării exercițiilor de cultivare de sine? Care este relația ei cu „spiritul originar”, floarea de aur și circulația luminii, aceste concepte esențiale ale „Misterului florii de aur”? În realitate aceste mandale sunt lumina „firii”, care mai este numită și lumina „spiritului originar” al omului.

A ajunge prin practică la vizualizarea mandalei înseamnă a începe a vedea propria lumină a „firii”. „Misterul florii de aur” numește acest fenomen „începutul circulației luminii”. A face lumina să treacă de la stadiul dispersării la acela al circulației este un fenomen deosebit de important și semnificativ al procesului de cultivare de sine al acestei metode. Este dovada inițierii.

Explicând și mai amănunțit acest fenomen, „Misterul florii de aur” arată că în practica circulației luminii există mai multe niveluri, cel „al ivirii subite a florii de aur” (pin yin + hanzi), „al eliberării florii de aur” (pin yin + hanzi) și „al marii concentrări a florii de aur” (pin yin + hanzi).

Atunci când practicantul a ajuns la stadiul „marii concentrări a florii de aur”, „spiritul originar”, care până atunci s-a aflat în mod constant într-o stare de liniște nemișcată, începe să se miște, deîndată ce se mișcă „spiritul originar”, omul poate vedea fața adevărată a vieții.

---

[1] Toate aceste „concepte” nu pot fi înțelese dintr-un punct de vedere exterior, ci trebuie experimentate practic. Așa cum doar cel omenos poate înțelege cu adevărat omenia, și doar cel ce posedă înțelepciune poate percepe înțelepciunea, la fel și în cazul „firii” și al „vieții”, trebuie să intrăm mai întâi în contact cu ele în propriul trup, pentru a le putea înțelege. Nu trebuie să ne oprim la un concept exterior (n.tr.).

[2] Lao zi, Cartea despre Dao și Putere (Dao de jing), traducere de Dinu Luca, Humanitas, București, 1993, cap. 25, p. 126, n. tr.

[3] Cele două caractere chinezești folosite care alcătuiesc cuvântul „floare de aur” 金花 jin hua erau scrise una deasupra celeilalte, astfel încât partea inferioară a primului caracter să atingă partea superioară a celui de-al doilea caracter, astfel, la joncțiunea dintre cele două caractere se putea descifra caracterul 光 guang – „lumină”, întretăiat de caracterul 一 yi – „unu”, „unitar”. Acest semn a fost probabil inventat în timpul persecuțiilor, când pentru doctrina era transmisă în mare taină. (cf., Richard Wilhelm, The Secret of the Golden Flower, Routledge, 1999, p. 9)

[4]

continuare aici

DETALII SEMINAR NEI DAN cu MAESTRUL WANG LIPING IN ROMANIA (Septembrie, 2011)