Oamenii de știință spun că „mintea” nu este limitată la creier, sau chiar la corpul în care trăiești

Ce este mintea? Definirea conceptului este o sarcină surprinzător de dificilă. Mintea este sediul conștiinței, esența ființei noastre. Fără minte, nu putem fi considerați semnificativi în viață. Așadar, ce anume este mintea?

În mod tradițional, oamenii de știință au încercat să definească mintea ca produsul activității cerebrale: Creierul este substanța fizică, iar mintea este produsul conștient al energiei acestor neuroni, în conformitate cu argumentația clasică. Dar, tot mai multe dovezi arată că mintea trece mult dincolo de limitele fizice ale creierului.

Fără îndoială, creierul joacă un rol extrem de important. Dar mintea noastră nu poate fi limitată la ceea ce există în interiorul craniului nostru, sau chiar în corpul nostru, în conformitate cu o definiție mai întâi prezentată de Dan Siegel, profesor de psihiatrie la Școala de Medicină UCLA și autor al unei cărți publicate recent, „Mintea: O călătorie către Inima ființei umane”.

După multe discuții, cercetătorii din echipa lui Siegel au decis că o componentă cheie a minții sunt: „procesele de auto-organizare emergente, atât încorporate, cât și relaționale, care reglează energia și fluxului de informații în interiorul nostru și între noi”. Nu este prea atrăgătoare. Dar este interesant, și cu implicații semnificative.

Elementul cel mai șocant al acestei definiții este faptul că mintea se extinde dincolo de sinele nostru fizic. Cu alte cuvinte, mintea nu este pur și simplu percepția personală a experiențelor, reprezintă chiar experiențele în sine. Siegel susține că este imposibil să separăm complet viziunea subiectivă a lumii de interacțiunile noastre cu aceasta.

Deoarece această definiție a fost studiată multidiciplinar, o mare parte din ideea originală a venit de la matematică. Siegel a realizat că mintea satisface definiția matematică a unui sistem complex care este deschis (poate influența lucrurile din afara ei), reprezintă un haos (ceea ce înseamnă pur și simplu că este distribuit aproximativ la întâmplare), și este non-liniar (ceea ce înseamnă că un aport mic de informații poate conduce la rezultate mari și dificil de anticipat).

Siegel spune că a scris cartea pentru că a observat cât de multă mizerie există în societate, iar el crede că acest lucru este parțial modelat de modul în care ne percepem propriile noastre minți.

Cu alte cuvinte, ne percepem mintea ca pur și simplu un produs al creierului, mai degrabă decât al unor relații, ceea ce ne poate face să ne simțim izolați. Și pentru a aprecia beneficiile interrelațiilor, pur și simplu trebuie să ne deschidem mintea.

Sursa: QZ