Fizicienii teoreticieni au confirmat faptul că nu doar informațiile codificate în ADN-ul nostru ne modelează să fim ceea ce suntem – există, de asemenea, un mod special în care ADN-ul în sine se pliază care controlează, astfel, genele exprimate în interiorul organismului.
Încă din anii ’80, oamenii de știință au descoperit că modul în care ADN-ul este pliat în în interiorul celulelor noastre, controlează procesul de transmitere a informațiilor ereditare. Factorii de mediu pot juca un rol important în acest proces, de asemenea, iar unul dintre cei mai cunoscuți factori de acest gen este stresul despre care s-a dovedit că poate activa anumite gene prin pornirea sau oprirea acestora, ceea ce este cunoscut sub numele de epigenetică.
Dar mecanica modului de pliere a ADN-ului – genele au fost identificate prin litere A, B, C, D – este mecanismul de control inițial. Astfel, fiecare celulă din corpul nostru conține aproximativ 2 metri de ADN, iar pentru ca acesta să se potrivească în interiorul celulei, trebuie să fie strâns înfășurat într-un pachet numit un nucleozom – ca un fir în jurul unei bobine.
Modul în care ADN-ul este înfășurat controlează care dintre genele expuse sunt „citite” de restul celulei – genele care sunt orientate către interiorul nucleozomului nu vor fi exprimate ca proteine, dar cele din afară se vor putea activa. Aceasta explică de ce celulele diferite au același ADN, dar funcții diferite.
În ultimii ani, biologii au început chiar să izoleze sistemele mecanice care determină modul în de pliere a ADN-ului, prin „apucarea” anumitor părți ale codului genetic sau schimbarea formei „mosorului” în jurul căruia este înfășurat ADN-ul.
Bine, bine, dar ce au fizicienii teoreticieni de a face cu toate astea?
Cercetătorii au arătat că există mai mult de un mod în care mutațiile de ADN ne pot afecta: fie prin schimbarea ordinii literelor din ADN-ul nostru, sau pur și simplu prin schimbarea sistemelor mecanice care aranjează modul în care un șirul de gene este pliat.
„Mecanica structurii ADN-ului se poate schimba, rezultând în diferite forme și niveluri de accesibilitate ADN-ului”, explică ei, „și, prin urmare, se modifică, de asemenea, frecvența de producere a unor proteine diferite”.
Din nou, această descoperire confirmă ceea ce știu deja mulți biologi, dar ceea ce este cu adevărat interesant este faptul că simulările pe calculator deschid posibilitatea ca oamenii de știință să poată manipula sistemele mecanice care dau forma ADN-ului – ceea ce înseamnă că aceștia ar putea fi în măsură să manipuleze ADN-ul pentru a ascunde genele nedorite, cum ar fi cele care declanșează anumite boli.
Sursa: ScienceAlert
