Potrivit unui nou studiu, s-a reușit obținerea de vise în care cel ce doarme este conștient că visează și are într-o oarecare măsură control asupra modului de desfășurare a evenimentelor, prin simpla stimulare electrică a cortexului cerebral.
Visatul lucid este un nume care induce oarecum în eroare și care este dat de obicei viselor în care cel ce visează este conștient de faptul că tot ceea ce se întâmplă este, în realitate, un vis. Genul acesta de vise nu sunt neapărat mai clare decât cele obișnuite, dar visătorul poate de multe ori controla conștient cursul acestuia, pentru a obține o experiență mai inteligibilă.
Referințe la ceea ce ar putea fi visul lucid au fost consemnate în literatură, din punct de vedere istoric, acum mai mult de 3000 ani dar denumirea pe care o folosim în zilele noastre a apărut în secolul al 19-lea. Timp de aproape un secol subiectul a fost tratat cu mare suspiciune. Cu toate acestea, la începutul anilor 1980, doctorandul Stephen Laberge reușit să realizeze un studiu în care persoanele care pretindeau că pot să viseze lucid trebuiau să își miște ochii într-un mod convenit anterior în timp ce se aflau în cursul unei faze de somn REM, demonstrând, astfel, că fenomenul este real.
De atunci, a existat o doză serioasă de entuziasm constant din partea celor care nu visează lucid, sau fac acest lucru doar ocazional, care doreau să găsească o modalitate pentru experimentarea acestui fenomen în mod regulat. Succesul filmului Inception a dus această căutare a experienței la un alt nivel. Cu toate acestea, multe dintre tehnicile propuse nu au nici o bază reală și nici nu s-au dovedit a fi funcționale, pentru a nu spune mai multe.
Publicând un articol în reputata revistă Nature Neuroscience, dr. Ursula Voss de Wolfgang Goethe de la Universitatea Johann și-a susținut ideile într-o tonalitate total diferită de ceea s-a constatat anterior și care cerea atenția celor ce țin cont de credibilitate în primul rând.
„Visul lucid este un instrument foarte bun pentru a observa ceea ce se întâmplă în creier și ceea ce este cauzal necesar pentru conștiința secundară”, spune Voss. Ea a constatat că undele cerebrale produse de persoanele care raportează ulterior că se confruntă cu vise lucide se încadrează undeva între cele ale somnului REM și cele ale stării de veghe. Lobii frontali și temporali ai creierului, responsabili pentru cea mai mare parte a ceea ce noi considerăm că este gândirea abstractă, arată unde mai mici, de frecvență gamma, care se înscriu între frecvențele aproximative de 25-40Hz, considerate a fi asociate cu atenția conștientă.
În timp ce această descoperire poate fi interesantă pentru cercetătorii care studiază somnul, munca lui Voss se adresează unui public mai larg, deoarece ea și profesorul J Allan Hobson de la Harvard au aplicat stimularea electrică pe 27 de participanți, în speranța de a reproduce același amestec al undelor cerebrale. Voss și Hobson au așteptat până când subiecții lor arătau semne de somn adânc, în fază REM, pentru a aplica stimularea la nivelul scalpului cu diferite frecvențe dispuse în dublu orb* atât pentru cercetători cât și pentru subiecți deopotrivă.
În ciuda faptului că participanții nu au raportat experiențe legate de vise lucide înainte de experiment, atunci când li s-au administrat impulsuri cu frecvențe între 25 și 40Hz s-a observat apariția unei activități specifice a creierului pentru aceeași frecvență. Frecvențele mai mari sau mai mici nu au avut nici un astfel de efect. Când s-au trezit, 5-10 secunde mai târziu, unii dintre subiecții cărora li s-au administrat frecvențele între 25-40Hz au raportat că au fost perfect conștienți de faptul că visau.
„Constatarea – cheie este că puteți, în mod surprinzător, prin stimularea scalpului, să influențați creierul. Și vă puteți influența creierul în așa fel încât o persoană care doarme, un visător, să devină conștient de faptul că visează,” mai spune Hobson. El consideră că studiul are cea mai mare importanță pentru cercetările derulate în psihiatrie, adăugând: „Ca model pentru bolile mintale, înțelegerea viselor lucide este absolut crucială. Aș fi foarte precaut cu privire la interpretarea rezultatelor ca având relevanță directă pentru tratamentul medical al bolilor, dar [este] cu siguranță un pas în direcția înțelegerii modului în care creierul reușește să producă halucinații și să fim, astfel, induși în eroare.” Autorii văd un potențial imens al visatului lucid, acesta putând ajuta persoanele cu tulburări de stres post traumatic (PTSD), ce sunt predispuse la coșmaruri, să își țină temerile sub control.
În timp ce gândurile lui Hobson se îndreaptă către utilizatorii care au deja cunoștințe avansate despre cum funcționează mecanismele creierului, oamenii de marketing abia așteaptă apariția unor „aparate” pentru dormit care promit capacitatea de a visa crela alegerea utilizatorului, sau crearea de lumi temporare pe care fiecare dintre noi să le poată conduce.
Sursa: IFL Science
*studiile în dublu orb presupun faptul că nici cercetătorii, nici subiecții nu cunosc datele exacte ale experimentului desfășurat
