Nervul vag – medicul interior al organismului uman

Suferiți de tensiune mărită, dureri digestive, afecțiuni inflamatorii sau depresie? Informațiile următoare v-ar putea servi ca sursă de inspirație pentru a începe o practică de meditație ce ar putea facilita descoperirea unor noi posibilități și mecanisme de gestionare a răspunsului inflamator al corpului.

Operând cu mult sub nivelul minții noastre conștiente, un nerv situat la nivelul trunchiului cerebral s-ar putea devodi ca vital pentru păstrarea stării de sănătate a corpului nostru. Nervul vag s-a dovedit a fi o parte esențială a sistemului nervos parasimpatic, responsabil pentru calmarea organelor după apariția reflexului de „luptă sau fugă” determinat de adrenalină ca răspuns la diferitele pericole iminente apărute în mediul înconjurător. Nu toți nervii vagi acționează identic de aceea vor exista unele persoane cu o activitate nervoasă mai puternică permițând organismului fizic o relaxare mai rapidă după o activitate stresantă.

Nervul vag începe în trunchiul cerebral chiar în spatele urechilor. Acesta se deplasează în jos de-o parte și de alta a gâtului peste piept și apoi se extinde în jos prin abdomen. „Vagus” este un termen latin pentru „rătăcire” și, într-adevăr acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul, formând o rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv, plămânii, inima, splina, intestinele, ficatul și rinichii, ca să nu mai vorbim de o serie de alți nervi implicați în vorbire, contact vizual, expresii faciale și chiar capacitatea de a regla organismul pentru perceperea vocilor altor persoane.

Tonusul vagal poate fi determinat printr-o electrocardiogramă care măsoară ritmul cardiac. De fiecare dată când inspirați, inima bate mai repede pentru a accelera fluxul de sânge oxigenat care ajunge la țesuturile corpului. După ce expirați ritmul cardiac încetinește. Această variabilitate reprezintă unul dintre multele aspecte controlate de către nervul vag, prin urmare diferența de ritm cardiac dintre perioada de inspir și cea de expir oferă informații despre tonusul vagal. Așadar, tonusul vagal este direct proporțional cu raportul dintre valorile pulsului la inspir și expir.

Cercetătorii au descoperit că tonusul vagal ridicat ajută corpul la reglarea nivelului de glucoză din sânge, reducând riscul de diabet zaharat, accident vascular cerebral și boli cardiovasculare. Tonusul vagal scăzut, dimpotrivă, a fost asociat cu inflamația cronică.

Mai mult, recent s-au creat dispozitive prin care manifestările unor afecțiuni precum epilepsia, depresia, sau chiar unele forme ușoare de paralizie pot fi controlate cu un dispozitiv electric alimentat de o baterie care transmite inimii impulsuri electrice slabe cu rolul de a stimula nervul vagal, ceea ce contribuie la scăderea până la dispariție a crizelor și simptomelor asociate acestor afecțiuni.

Cum se poate echilibra activitatea nervului vag?

1. Meditația care încurajează sentimentele pozitive – un studiu efectuat în 2010 de Barbara Fredrickson și Bethany Kik a descoperit că stimularea emoțiilor legate de bunăvoință și recunoștință au determinat îmbunătățirea tonului vagal.
2. Respirația controlată, lentă, ritmică, din diafragmă, precum cea promovată de practici de echilibrare a minții și corpului, precum yoga, taiji (太极拳), qigong (气功), stimulează și tonifică nervul vagal.
3. Cultivarea relațiilor sociale armonioase, eliminarea relațiilor toxice alături de menținerea a unei stări generale de bine și relaxare, s-au dovedit eficiente în stimularea activității sistemului parasimpatic în care este inclusă și activitatea nervului vag.

Sursa: Yoga.RO