Meditația tradițională constă dintr-o serie de tehnici de respirație, concentrare și vizualizare care au o terminologie specială: xinzhai 心 斋, sau „postul inimii,” zuowang 坐忘 sau „relaxare și uitare,” cunsi 存 思, sau „, concentarea atenției,” Shouyi 守 一, sau „concentrarea într-un singur punct,” xingqi 行气, sau „circularea qi-ului,” Fuqi 服气, sau „consumarea qi-ului”, Taixi 胎息, sau „respirația embrionară,” tunai 吐纳, sau „eliminarea vechii respirații și înocuirea cu cea nouă”, zhiguan 止观, sau „ meditația liniștită cu mintea și gândirea activă, zuochan 坐禅, sau „meditația șezând”, neidan 内丹, sau „alchimia internă.”
Dintre acești termeni, cel mai frecvent care apare în literatura clasică a practicii meditative, neidan, este, totodată, și cea mai reprezentativă menționare care definește practica meditației. Cu toate acestea, neidan nu ar trebui să fie confundat cu neigong 内功, care este o denumire destul de generalistă, folosită în mare pentru a defini tot ceea ce înseamnă „exerciții de acumulare internă” și care se referă, în special, la practicile artelor marțiale interne.
O diagramă ezoterică a practicii neidan din Neidan Classics.
Obiectivul alchimiei interne
În China ca și în alte părți, alchimia este o doctrină ce presupune efortul de a înțelege principiile care stau la baza formării și funcționării cosmosului. Alchimia internă, așa cum remarcă Isabelle Robinet, „este o metodă de a găsi iluminarea prin revenirea la ordinea fundamentală a cosmosului.” (Robinet, 299). Termenul de neidan, sau „alchimie internă,” este folosit în contrast cu termenul waidan 外 丹, sau „alchimia externă.” Cu alte cuvinte, neidan este „alchimia fiziologiei umane”, în contrast cu waidan „alchimia proto-chimică.”
În timp ce alchimia clasică presupune crearea unei substanțe speciale, denumită elixir, printr-un proces chimic în cadrul unui laborator, alchimia internă urmărește obținerea unui elixir intern, sau o „esență de qi” internă, prin controlul minții, respirației și posturii fizice a corpului omenesc. Toată această metodă are scopul de a prelungi viața, astfel încât ființa umană să poată transcende timpul și spațiul. Așa cum comentează Fabrizio Pregadio, alchimistul se elevează prin ierarhia componentelor ființei accelerând ritmurile naturii. Aducerea timpului către un final, sau urmărirea acestuia până la începuturile sale, semnifică același lucru. În orice caz, timpul este depășit, iar alchimistul capătă acces la atemporalitate, sau „nemurire.” (Pregadio, 2 Doctrine) Practicantul devine ceea ce Zhuangzi numește zhenren 真人 sau Om Adevărat (engl. True Man, echivalent cu traducerile termenului Om Sfânt sau Om Adevărat din clasica lucrare Dao De Jing– nota editorului).
Cei mai mulți cercetători taoiști și budiști susțin că alchimia internă a fost complet influențată de credința budistă și anume de speculațiile intelectuale budiste, cum ar fi cele legate de ideile de „ființă” și „non-ființă.” Aceasta reprezintă, de fapt, reacția Daoismului la Budism, în timp ce natura trezirii budiste diferă de cea a daoismului. Marele Adept budist chinez Daoan 道 安 (314-385) a scris: „Învățătura budistă vede goliciunea vieții, abandonarea corpului pentru eliberarea tuturor ființelor simțitoare. Învățătura daoistă consideră corpul ca scop final, cultivând astfel alimente și medicamente pentru longevitate.” (Daoan, T.52, 2103: 39a8.) În final, budismul urmărește trezirea spirituală absolută, iar daoismul are ca ultim scop trezirea prin longevitate.
Prin urmare, alchimia internă este o tehnică de iluminare, reprezentând nu atât o doctrină, cât o practică obținută prin exercitarea tehnicilor de obținere a longevității. Alchimiștii interni taoiști fac foarte clar faptul că ideile lor sunt diferite de noțiunile de Chan / Zen budiste. În conformitate cu alchimiștii interni daoiști, budiștii Chan / Zen se ocupă doar de cultivarea 性 Xing, sau natura originară în puritatea ei absolută, pe care doresc să o atingă într-o viziune intuitivă și imediată. Ei neglijează Ming 命, sau destinul, viața, care reprezintă rezistența corporalității și spațiului în ființele umane. Numai atunci când Xing și Ming sunt combinate, se alătură în „non-acțiune, care este, de fapt, acțiunea.” Potrivit clasicilor alchimiei interne, continuă Robinet, fără Ming, Xing va fi pentru totdeauna blocat în golul inactiv; fără Xing, Ming nu va atinge niciodată non-acțiunea perfectă . (Robinet, 323)
În plus față de sinteza filosofică a daoismului, budismului și confucianismului, alchimia internă consideră mintea la fel de importantă ca și corpul.
Limbajul simbolic al alchimiei interne
Alchimia internă folosește două sisteme aparent contradictorii, în scopul de a oferi viziuni diferite și totuși complementare ale lumii prin limbajul său simbolic. Pe de o parte există sistemul binar bazat pe diviziune: unu-doi-patru- opt-multiplicitate completă a întregii ființe; pe de altă parte este procesul de emanație și un model dialectic: unu-doi-trei-multitudinea întregii ființe. Ambele sisteme de relații intrinseci sunt suprapuse unui principiu fundamental pentru sistemul celor Cinci Agenți.
Ordinea cosmică este reprezentată prin unirea a două aspecte ale Unității Originare, Taiji 太极, sau Marele Final, care este manifestarea Hundun 混沌, sau Haosul Originar, sau Tao 道. Taiji corespunde celor două principii originale ale Yin și Yang în multiplicitatea completă a întregii ființe. Sistemul binar poate fi văzut ca model de substanță (ti 体), sau noumenon (li 理), întrucât procesul de emanare poate fi văzut ca funcție (yong 用), sau fenomen (shi 事). Diviziunea Yin și Yang simbolizează Cerul și Pământul, Dragonul și Tigrul, apa și focul, care sunt asociate cu cele patru trigrame primare ale I Ching în operațiunile alchimice: Qian 干 ☰ Yang pur , kun 坤 ☷ Yin pur, li 离 ☲ Yang cuprinde Yin; și kan 坎 ☵ Yin cuprinde Yang . Qian și Kun, Li și Kan sunt, din punct de vedere cosmologic, Cerul și Pământul, sus și jos, Soarele și Luna, stânga și dreapta; în termeni alchimici, cuptorul și recipientul, mercurul și plumbul și Dragonul și Tigrul ca ingrediente de bază; iar din punct de vedere al termenilor umani, trupul și spiritul, inima și rinichii.
O diagramă ezoterică a conceptelor de Taiji, cei Cinci Agenți, și qi-ul originar.
Procesul de emanație se bazează pe cosmogonia lui Laozi : „Tao dă naștere lui Unu. Unu creează Doi. Doi creează Trei. Trei creează cele zece mii de lucruri.” În termeni alchimici, Dao este Xu 虚, sau golul, vidul care emană Shen 神, sau spiritul, spiritul emană qi, qi-ul emană Jing 精, sau esență, esența emană Xing 形, sau corpul uman, organismul emană Ren 人, sau omul/ființa umană. Pentru a obține longevitate, sau accesul la atemporalitate, alchimistul intern trebuie să se eleveze prin ierarhia componentelor ființei inversând ritmurile naturii, urmărind timpul până la originile sale. Astfel, procesul alchimic are ca scop reducerea lui Trei la Doi, Doi la Unu și Unu la vid. Când Unu se întoarce la vidul Tao, iluminarea finală este atinsă.
Sursa: Literati Tradition
