Cel mai prestigios premiu al anului în medicină a fost acordat doamnei Youyou Tu, cea care a descoperit puternicul medicament împotriva efectelor malariei, artemisinin. La ceremonia de înmânare a trofeului, Comitetul Premiului Nobel a recunoscut rolul extraordinar pe care cunoștințele transmise încă din antichitate prin metode tradiționale le pot juca în lumea modernă.
Dar povestea ei extraordinară, care a început în timpul războiului din Vietnam, arată și limitele Medicinei Tradiționale.
În timpul războiului, nord-vietnamezii nu au fost nevoiți doar să lupte cu forțele americane, au trebuit să depună eforturi de a elimina efectele malariei. Parazitul care a cauza boala a dezvoltat rezistență la chloroquine, un medicament frecvent utilizat ca tratament. Așadar, disperați, vietnamezii au apelat la liderul Chinei, Mao Zedong, pentru a cere ajutor.
Răspunsul lui Mao a constat în transformarea căutării unui nou medicament împotriva malariei într-un proiect militar. În curând, mai mult de 500 de oameni de știință s-au implicat în proiect. Pe parcursul acestuia au fost examinate aproximativ 40.000 de substanțe chimice cunoscute pentru a găsi un medicament împotriva cumplitei boli. Ceilalți au recurs la literatura existentă despre medicina tradițională și au trimis cercetători pe teren pentru a găsi „remedii secrete” în satele din China.
Cei care au analizat literatura medicinei tradiționale au reușit în cele din urmă, dar nu le-a fost ușor.
Primul rezultat al succesului a apărut atunci când un vechi text a relevat o metodă de utilizare pelinului dulce chinezesc Qinghao pentru extragerea substanței artemisinin. După cinci ani, în 1972, Tu a găsit o metodă de a extrage cu succes medicamentul din plantă. Dar în perioada Revoluției Culturale din China studiile clinice nu a putut fi efectuate.
Echipa lui Tu s-a oferit voluntar să fie printre primii pacienți care să verifice siguranța medicamentului, și abia apoi li s-a permis să efectueze studiile corespunzătoare. Dar imediat ce războiul din Vietnam sa încheiat, proiectul a fost desființat. Chiar dacă Tu a reușit să publice rezultatele ei pe scară largă în anii 1980, cercetarea legată de un medicament împotriva malariei a stagnat.
A fost nevoie de aproape 30 de ani pentru ca Organizația Mondială a Sănătății să aprobe medicamentul. Motivele pentru întârziere nu sunt clare, dar au fost probabil cauzate de o combinație de instabilitate politică, lipsa de brevete pe care companiile farmaceutice să le urmărească pentru a investi în dezvoltare și cercetare, și faptul că malaria afectează în mare parte doar pe cei săraci.
Deși a durat mult timp, metoda lui Tu a arătat altor cercetători chinezi cum să valorifice cunoștințele vechi ascunse în tratate antice de medicină tradițională chineză și transmise adesea, mai mult oral. Succesul Chinei este extraordinar, având în vedere eforturile eșuate ale Indiei de a transforma medicina tradițională atât de mult-prețuită în terapii utile pe scară largă. În timp ce substanțele chimice provenite din plante care cresc numai în China, cum ar fi: huperzine A (tratează disfuncțiile memoriei ) și paeoniflorin (tratează bolile cardiovasculare) au trecut cu succes studiile clinice riguroase și sunt gata de a fi date în consum în curând, nici unul dintre medicamente ayurvedice din India nu au ajuns la acest stadiu.
Povestea artemisinin-ului este una în care Tu și colegii ei au reușit să se unească cunoștințele de medicină tradițională chineză cu rigorile medicinei moderne.
Sursa: QZ
