Un daoist, un lama şi un yoghin s-au întalnit pe treptele unui templu. Ei au nuanţat diferitele doctrine şi realizările oferite de practica fiecăreia. În cele din urmă, ei au decis că doar o întrecere ar fi soluţia nedumeririlor lor. Daoistul clătină din evantai şi un joc de pietre şi lumini se materializă sub privirile uimite ale celorlalţi doi.
– Iată, doctrina daoistă oferă înţelegere şi exprimare, formă şi profunzime!
Lama îşi reveni repede, scutură şiragul de mărgele şi cele cinci lumi ale mântuirii au apărut în punctele cardinale, cu toate divinităţile luminoase şi întunecate. Ceilalţi doi ridicară omagii zeităţilor coborâte spre ei.
– Este incomparabil refugiul doctrinei budiste, al cărei izvor este efortul personal şi al cărui fruct este paradisul lui Buddha!
Tantricul îşi contractă abdomenul şi din spaţiul nemărginit al eterului coborî o minunată fecioară, uluitoare în graţia sa desăvârşită şi frumuseţea sa indescriptibilă.
– În trupul acestei minunate fecioare este cuprinsă taina manifestării şi transcenderea plăcerii!
Şi astfel toţi trei priveau cu încântare şi o uşoară invidie realizările celorlalţi. În acest timp, de treptele templului se apropie o bătrână măturând pietrele uitate de vreme ale platformelor cu bănci pentru odihnă. Ei căzură la înţelegere să întrebe femeia cea bătrână şi ceea ce ea va alege, aceea va fi doctrina mai valoroasă. Femeia se aplecă cu încântare asupra fiecăruia şi răspunse:
– Dragii mei, singura mea practică spirituală e curăţenia pe care o fac zilnic în acest templu. Eu iau mătura în fiecare dimineaţă şi îndepărtez frunzele şi mizeria lăsată de vizitatori, şterg băncile şi curăţ florile. În tot acest timp o invoc pe Divina Tara, astfel încât din curăţenia locului să fie dat şi curăţeniei sufletului. Prin Graţia Sa, am înţeles că unii vin aici să afle soluţii la bolile chinuitoare, alţii vin să se roage, alţii vin doar pentru desene şi poze, alţii vin pentru comerţul cu lumânări şi tămâie. Locul acesta îi primeşte pe rând, fără supărare ori pretenţii. Fiecare află aici satisfacţia urmărită. Preoţii realizează ritualuri şi incantaţii, vizitatorii beneficiează, eu mătur treptele şi voi faceţi această onorabilă întrecere. Iată, deci, templul oferă satisfacţie căutărilor tuturor, iar Compasiunea este esenţa Căii!
Bătrâna se topi în aburul ceţii, lăsând cei trei aspiranţi plini de ruşine pentru orgoliul care îi adusese la întrecerea cea trufaşă. Ei au rămas împreună la acel templu pentru a desăvârşi căutarea de care uitaseră prin realizările secundare şi au constituit un exemplu de ajutor reciproc pentru toţi preoţii bătrânului templu. Niciodată nu au mai acceptat vreo întrecere.
Fragment din „Povești cu tâlc pentru adormit copiii… și pentru trezit sufletele,” de Cristin Neacșu
