E bine sa respingem emotiile „negative”?

Gândirea pozitivă a devenit o nouă formă de corectitudine morală.

Într-un sondaj recent am studiat 70.000 de persoane și am descoperit că o treime dintre noi, fie ne autoblamăm pentru propriile emoții așa-zis „rele”, „negative”, cum ar fi tristețea, furia sau chiar suferința, fie încercăm activ să îndepărtăm aceste emoții.

Ne facem asta nu doar nouă, dar și celor pe care îi iubim, cum ar fi copii noștri pe careneintenționat îi facem să se rușineze că au astfel de emoții negative, sărim direct la „soluție” și eșuăm în a-i ajuta să perceapă aceste emoții ca având valoare intrinsecă.

Emoțiile normale, naturale atrag categorisiri ca „bune” sau „rele”.

Când dăm la o parte emoțiile normale pentru a îmbrățișa pozitivitatea falsă, ne pierdem capacitatea de ne a dezvolta abilitatea de a interacționa cu lumea așa cum este și nu așa cum ne dorim noi să fie ea.

Am auzit sute de oameni care mi-au spus ce anume nu mai doresc să simtă. Spun de exemplu că „nu vreau să încerc pentru că nu vreau să simt dezamăgirea” sau „vreau doar ca această emoție să dispară„.
Le spun „înțeleg, dar ai țelurile unui om mort”

Numai oamenii morți nu sunt respinși niciodată și nu suferă din cauza propriilor sentimente.

Numai oamenii morți nu se stresează niciodată, nu se despart niciodată, nu simt dezamăgire ce survine eșecului.

Emoțiile puternice sunt parte din contractul cu viața. Nu vei ajunge să ai o carieră „împlinită” sau să-ți întemeiezi o familie sau să faci din această lume un loc mai bun fără stress și disconfort.

Discomfortul constituie prețul accesului la o viață „cu sens”.

COMENTARIUL DAOSIM.RO:

OK, emoțiile „negative” nu le reprimăm și nu le negăm, dar ce am putea face, în schimb, pentru a igieniza „peisajul emoționalo-mental”?

Simplu: meditație zilnică, 2 sesiuni a câte 15 minute pe zi (fie mindfulness, fie rugăciune, fie empty meditation, fie „pe respirație”, fie „în mișcare”).