În limba chineză veche, dao însemna ,,drum”, în sens concret, dar avea şi sensul figurat de ,,cale”, ,,metodă (de abordare)”.
Mai avea şi sensul de ,,regulă”, ,,principiu (după care se desfăşoară lucrurile)”. În gândirea daoistă (Daojia), dao este conceptul fundamental, iar în Daoismul religios (Daojiao) reprezintă principalul articol de credinţă, aşa cum este prezentat în Dao de jing. Dao nu este însă un concept exclusiv daoist, ci unul complementar în cadrul gândirii chineze (vezi de exemplu Analectele lui Confucius).
Dao mai însemna şi ,,poziţie (ideologică sau teoretică)”, dar şi ,,a spune”, ,,a vorbi”.
În limba chineză contemporană, dao face parte din diverse cuvinte bisilabice, păstrând unele sensuri arătate mai sus.
Dao se pronunţă ,,tao” (la fel şi ,,Taoism” etc.), însă am folosit aici sistemul de transcriere standard (cunoscut sub numele de pinyin).
(Şerban Toader)
