Cuprinzînd hun şi po şi ţinîndu-le laolaltă, nu vor putea fi astfel nedespărţite ?
Adunîndu-ţi qi-ul şi dobîndind blîndeţea, nu te vei putea asemui astfel cu un prunc abia născut ?
Limpezindu-ţi privirea pentru a zări adînc, nu vei putea fi astfel lipsit de neajunsuri ? Iubind poporul şi cîrmuind ţara, nu vei putea fi astfel fără acţiune ?
Poarta Cerului se deschide şi se închide – nu vei putea ajunge astfel la blîndeţea unei femele ?
Luminîndu-te şi pătrunzînd în cele patru zări, nu vei putea ajunge astfel să fii neştiut ?
Dao naşte fiinţele şi lucrurile, şi le hrăneşte. El creează, însă nu ia în stăpînire, rînduieşte lucrurile, însă nu atîrnă de ele, se găseşte înaintea lor, însă nu se socoate stăpîn: acestea se numesc virtuţile adînci ale lui Dao.
