Care este potențialul cel mai înalt al meditației daoiste și cum îl poți atinge

on septembrie 19, 2016

Originea și semnificația meditației daoiste

Daoismul este o filozofie și religie chineză, care datează de dinaintea scrierilor lui Lao Tzu (sau Laozi). Ea pune accentul pe viața în armonie cu natura, sau Tao, iar textul principal este Dao De Jing, care datează din secolul al 6-lea î.Hr. Mai târziu, pe unele linii de taoismului au apărut, de asemenea, influențe legate de practicile de meditație budistă aduse din India, în perioada aproximativă a secolului al-VIII-lea …

Caracteristica principală a acestui tip de meditație este producerea, transformarea și circulația energiei interne. Scopul este de a liniști corpul și mintea, de a unifica corpul și spiritul, a găsi pacea interioară, și a intra în armonie cu Tao. Anumite stiluri de meditație daoistă sunt concentrate în mod special pe îmbunătățirea sănătății și obținerea longevității.

Cum se practică

Există mai multe tipuri diferite de meditație daoistă, iar acestea ar putea fi clasificate în trei categorii: „introspectivă”, „concentrativă”, și de „vizualizare”. Iată o scurtă descriere:

• Meditația vidă (Zuowang – 坐忘) – așează-te în liniște și golește-te de toate imaginile mentale (gânduri, sentimente și așa mai departe), pentru a „uita de tot”, în scopul de a atinge liniștea interioară și senzația de gol / vid. În această stare, forța vitală și „spiritul” sunt colectate și reîmprospătate.

==========================

Curs Săptămânal
Qi Gong și Meditație
în fiecare joi, 18:00

ÎNSCRIE-TE AICI

==========================

Acest tip de meditație este similar cu disciplina lui Confucius cunoscută sub numele de „postul inimă – minte”, și este considerată ca fiind „calea naturală”. Această meditație permite pur și simplu tuturor gândurilor și senzațiilor să apară și să dispară de la sine, fără a angaja sinele cu sau „în urma” oricăreia dintre ele.

În cazul în care acest lucru se dovedește a fi prea greu și „neinteresant”, elevul este instruit în alte tipuri de meditație, cum ar fi vizualizarea și qigong-ul.

• Meditația cu respirație (Zhuanqi – 專氣) – constă în concentrarea asupra respirației, sau „unirea minții și qi-ului”. Instrucțiunile constau în „concentrarea pe respirația vitală, până când aceasta ajunge suficient de subtilă penntru a nu mai putea fi percepută”.

Uneori, aceasta se face prin simpla observare în liniște a respirației (similară cu meditația goală din budism); în alte tradiții se urmăresc anumite tipare de expirație și de inhalare, astfel încât practicantul să devină în mod direct conștient de „dinamica Cerului și Pământului”, prin respirație ascendentă și descendentă (un tip de Qigong similar cu Pranayama Yoga).

• Observația Internă sau Viziunea Interioară ( Neiguan – 內觀) – permite vizualizarea în interiorul corpului și minții, inclusiv organele, „divinitățile interioare”, qi-ul (forța vitală) mișcările și procesele gândirii. Este un proces de familiarizare cu sinele și înțelepciunea „naturii firii” (性) practicantului. Există instrucțiuni speciale pentru aceste practici, un profesor experimentat care să ghideze practicantul fiind imperios necesar.

Aceste meditații sunt realizate așezați pe scaun sau cu picioarele încrucișate pe podea, menținând poziția verticală (dar nerigidă) a coloanei vertebrale.

Ochii sunt menținuți pe jumătate închiși și fixați pe un punct imaginar aflat pe vârful nasului.

Este potrivită pentru mine?

Cei care resimt pierderea legăturii dintre corp și natura interioară și exterioară ar putea dori să încerce meditația taoistă, și, de asemenea, să exploreze un pic filozofia din spatele acesteia.

Sau, dacă sunteți atrași de arte marțiale sau Tai Chi, aceste tipuri de meditație v-ar putea fi de ajutor în practica generală.