Daoism.RO

Originea și semnificația meditației daoiste

Daoismul este o filozofie și religie chineză, care datează de dinaintea scrierilor lui Lao Tzu (sau Laozi). Ea pune accentul pe viața în armonie cu natura, sau Tao, iar textul principal este Dao De Jing, care datează din secolul al 6-lea î.Hr. Mai târziu, pe unele linii de taoismului au apărut, de asemenea, influențe legate de practicile de meditație budistă aduse din India, în perioada aproximativă a secolului al-VIII-lea …

Caracteristica principală a acestui tip de meditație este producerea, transformarea și circulația energiei interne. Scopul este de a liniști corpul și mintea, de a unifica corpul și spiritul, a găsi pacea interioară, și a intra în armonie cu Tao. Anumite stiluri de meditație daoistă sunt concentrate în mod special pe îmbunătățirea sănătății și obținerea longevității.

Cum se practică

Există mai multe tipuri diferite de meditație daoistă, iar acestea ar putea fi clasificate în trei categorii: „introspectivă”, „concentrativă”, și de „vizualizare”. Iată o scurtă descriere:

• Meditația vidă (Zuowang – 坐忘) – așează-te în liniște și golește-te de toate imaginile mentale (gânduri, sentimente și așa mai departe), pentru a „uita de tot”, în scopul de a atinge liniștea interioară și senzația de gol / vid. În această stare, forța vitală și „spiritul” sunt colectate și reîmprospătate.

Acest tip de meditație este similar cu disciplina lui Confucius cunoscută sub numele de „postul inimă – minte”, și este considerată ca fiind „calea naturală”. Această meditație permite pur și simplu tuturor gândurilor și senzațiilor să apară și să dispară de la sine, fără a angaja sinele cu sau „în urma” oricăreia dintre ele.

În cazul în care acest lucru se dovedește a fi prea greu și „neinteresant”, elevul este instruit în alte tipuri de meditație, cum ar fi vizualizarea și qigong-ul.

• Meditația cu respirație (Zhuanqi – 專氣) – constă în concentrarea asupra respirației, sau „unirea minții și qi-ului”. Instrucțiunile constau în „concentrarea pe respirația vitală, până când aceasta ajunge suficient de subtilă penntru a nu mai putea fi percepută”.

Uneori, aceasta se face prin simpla observare în liniște a respirației (similară cu meditația goală din budism); în alte tradiții se urmăresc anumite tipare de expirație și de inhalare, astfel încât practicantul să devină în mod direct conștient de „dinamica Cerului și Pământului”, prin respirație ascendentă și descendentă (un tip de Qigong similar cu Pranayama Yoga).

• Observația Internă sau Viziunea Interioară ( Neiguan – 內觀) – permite vizualizarea în interiorul corpului și minții, inclusiv organele, „divinitățile interioare”, qi-ul (forța vitală) mișcările și procesele gândirii. Este un proces de familiarizare cu sinele și înțelepciunea „naturii firii” (性) practicantului. Există instrucțiuni speciale pentru aceste practici, un profesor experimentat care să ghideze practicantul fiind imperios necesar.

Aceste meditații sunt realizate așezați pe scaun sau cu picioarele încrucișate pe podea, menținând poziția verticală (dar nerigidă) a coloanei vertebrale.

Ochii sunt menținuți pe jumătate închiși și fixați pe un punct imaginar aflat pe vârful nasului.

Este potrivită pentru mine?

Cei care resimt pierderea legăturii dintre corp și natura interioară și exterioară ar putea dori să încerce meditația taoistă, și, de asemenea, să exploreze un pic filozofia din spatele acesteia.

Sau, dacă sunteți atrași de arte marțiale sau Tai Chi, aceste tipuri de meditație v-ar putea fi de ajutor în practica generală.

Sursa: TheWayofTheMeditation
Wikipedia: c. 350 BCE Neiye 內業 / Antrenamentul Introspectiv

Cândva privită cu suspiciune, pentru că nu era suficient de științifică, Medicina Tradițională Chineză (TCM) este pe cale să cucerească întreaga lume.

Autoritățile chineze au anunțat că vor susține în mod deosebit accelerarea cercetărilor în TCM și încurajează oamenii de știință să caute noi leacuri miraculoase specifice acestui tip antic de medicină.

Momentul de cotitură pentru TCM a fost fără îndoială descoperirea artemisininului, un compus activ obținut din pelin dulce, care a adus Chinei un Premiu Nobel anul trecut, și care este în prezent folosit pe scară largă pentru crearea de medicamente antimalarie în întreaga lume.

„China va încuraja originalitatea în TCM și va explora valoarea de piață a studiilor întreprinse până în prezent”, a declarat luni Yan Shujiang, director adjunct al Administrației de Stat a Medicinei Tradiționale Chineze, la o conferință TCM în provincia Guangdong.

Tu Youyou, cercetătoarea chineză care a descoperit artemisininul, a câștigat Premiul Nobel în Fiziologie și Medicină anul trecut. Ea a fost primul cetățean chinez care a câștigat Premiul Nobel în Știință și premiul a atras în mod semnificativ interesul publicului asupra TCM.

„Momentul actual reprezintă o eră de aur pentru TCM, de dezvoltare și prosperitate”, a declarat Yan.

Industria TCM este în prezent evaluată la peste 786 miliarde de yuani (aproximativ 121 de miliarde de dolari americani), reprezentând aproape de 30 de ori mai mult decât acum 20 de ani și o treime din totalul industriei medicinii din China.

TCM construiește deja propria listă de medicamente-minune: alături de artemisinin, folosit pentru malarie, epimedium (buruiana caprei în călduri) este folosită pentru lupta contra cancerului, rhizoma curculiginis s-a dovedit utilă în tratarea depresiei și tripterine este eficientă în tratarea cancerului de plămâni, potrivit cercetătorilor TCM prezenți la conferință.

Berberine, un medicament popular folosit de către chinezi pentru a trata diareea, poate acționa foarte bine pentru a trata bolile metabolice, cum ar fi diabetul, hyperlipidemia, tensiunea arterială crescută și boala ficatului gras, spun doctorii.

Sursa: Xinhua

Însă trebuie să revenim la ideea pricipală a acestui articol: care este motivul pentru care împărații sacrificau tauri către ShangDi. Experții au încercat să compare acest ritual de sacrificare chinez cu instrucțiunile date de Dumnezeul evreilor:

„Și a zis lui Aron: ia un vițel pentru jertfa de ispășire, și un berbece pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, și adu-i înaintea Domnului.” Leviticul 9:2 – o practică ce a început cu mult timp în urmă (Geneza 4:3,4; 8:20).

Originea ritualului „Sacrificiul de trecere” pare să fie explicată în cartea, „Promisiunile lui Dumnezeu pentru chinezi.” Autorii Nelson, Broadberry and Chock au analizat cele mai vechi stiluri de scris pictografiat ale vechilor locuitori ai Chinei și au găsit adevărurile fundamentale ale creștinătății, ascunse în anticele simboluri. În aceste ideograme, care datează dinainte de Moise, avem întreaga istorie a creației, a ispitirii și a căderii omului în păcat și regăsim chiar și remediul lui Dumnezeu pentru păcat în sacrificarea animalelor, care fac trimiteri la Mântuitorul ce urma sa vină, Isus Hristos. Toate elementele narațiunii Genezei sunt înregistrate, și încă folosite în scrierea caracterelor chinezești.

Imaginile atașate dezvăluie câteva adevăruri surprinzătoare despre limba chineza scrisă, indicând că suntem cu toții înrudiți – și nu de multă vreme.

Aceste descoperiri nu fac decât să confirme teoria conform căreia toți oamenii din lume, nu doar chinezii, sunt descendenți ai locuitorilor din Babel (probabil unul dintre puținele orașe antice mari în care se cunoștea scrierea), prima civilizație după Potop. Dumnezeu a dat prima promisiune cu privire la un Mântuitor care va veni, „Sămânța femeii” în Geneza 3:15. Prefigurarea sacrificiului viitorului Miel al lui Dumnezeu, Creator și Mântuitor, este la fel de veche ca și creația.

Sursa: CreationDotCom

Citește și: Dumnezeul „misterios” al Chinei (I)

Acest fapt este mai simplu decât pare. Până în prezent, se știa că sămânța-mantră (bija sau mantrele de o singură silabă) a chakrei muladhara este LAM. Nu este. În nici o sursă sanscrită, nici măcar în izvoarele sincretice, oarecum deformate, ale lui Pūrṇānanda.

Iar mantra chakra svādhiṣṭhāna nu este VAM. Stai ce? Este simplu: LAM este sămânța-mantră a elementului Pământ, care, în cele mai multe practici chakra de vizualizare, este instalat în Muladhara. VAM este sămânța-mantră a elementului apă, care este instalat în svādhiṣṭhāna (cel puțin, în sistemul de șapte chakre despre care știi deja). Și așa mai departe: RAM este silaba pentru foc, YAM pentru vânt, și HAM pentru spațiu.

Așadar, ideea principală este faptul că mantrele fundamentale asociate cu primele cinci chakre de pe fiecare site pe care îl puteți găsi pe Google, în realitate, nu aparțin acestor chakre, ci mai degrabă celor cinci elemente instalate în ele. Acest lucru este important de știut dacă doriți vreodată să instalați unul dintre aceste elemente într-un loc diferit. Care credeți că ar putea fi efectul asupra relațiilor, dacă veți instala întotdeauna elementul de vânt în centrul inimii? (Amintiți-vă, YAM este mantra pentru Aer / Vânt, nu pentru Anahata chakra.)

Ați observat vreodată că yoghinii americani moderni au relații cu adevărat instabile? Ar putea fi acest fapt legat de invocarea în mod repetat a vântului la nivelul inimii? Nahhh … .. Deci, poate doriți să instalați Pământ în inimă câteodată, este bun pentru realizarea conexiunii la pământ a inimii. (De notat că, în mod tradițional, deși elementele pot fi instalate în diferite locuri din organism, ele nu pot schimba secvența de set. Așadar, pot fi instalate oriunde, în sus sau în jos, în funcție de practica dată, dar Pământul este întotdeauna cel mai de jos, apoi apa, etc.)

Mai mult decât atât, unele dintre figurile geometrice asociate cu chakrele astăzi aparțin în mod corespunzător elementelor. Pământul este reprezentat în mod tradițional de un pătrat (galben), apa de către o semilună (argintie), Focul de un triunghi cu vârful în jos (roșu), Vântul de hexagrama sau de steaua cu șase colțuri, și Spațiul printr-un cerc. Deci, atunci când vedeți aceste cifre înscrise în ilustrații ale chakrelor, este bine de știut că, de fapt, sunt reprezentări ale acestor elemente, nu o geometrie inerentă regăsită în chakra propriu-zisă.

Sursa: TantrikStudies

Citește și:

Adevărul despre Chackre – Ce nu a știut Occidentul niciodată despre yoga (I)

Adevărul despre Chackre – Sistemul de chakre este PRESCRIPTIV, nu DESCRIPTIV (II)

Adevărul despre Chakre: Stările psihologice asociate cu chakrele sunt toate moderne și occidentale (III)

Adevărul despre Chakre: Sistemul de șapte chakre popular astăzi nu provine dintr-o scriptură, ci dintr-un tratat scris în 1577 (IV)

Adevărul despre chackre: Scopul unui sistem de chakre este de a funcționa ca șablon pentru corpul subtil (V)

„Mielul lui Dumnezeu” – simbolul antic, religios, ascuns în vechile caractere chinezești

Misterul care a învăluit vreme de mii de ani practicile religioase antice chinezești părea să fi dispărut odată cu detronarea ultimului împărat, în 1911. Uitarea avea să se lase peste Altarul Cerului, vechi de 450 de ani, din cadrul complexului Templului Cerului din Beijing, China. Totuși, întrebările au continuat să frământe mințile cercetătorilor, istoricilor și lingviștilor: de ce sacrificau împărații un taur pe „Marele Altar al Cerului” în cadrul unei ceremonii anuale, reprezentând cel mai important și colorat eveniment al anului , așa numitul „Sacrificiul de trecere?” Și de ce reminiscențele unui străvechi cult al sacrificiului de tauri încă mai pot fi observate în numeroase culturi răspândite pe întregul glob pământesc?

Ceremoniile cu jertfe animale nu au început cu doar 450 de ani în urmă. Ritualul are origini care indică o vechime mai mare de 4000 de ani. Una dintre cele mai vechi mărturii ale acestui ceremonial „Sacrificiul de trecere” a fost găsită în Shu Jing (Cartea de istorie), redactată de însuși Confucius, în care se regăsesc informații despre împăratul Shun (care a domnit aproximativ între 2256 iHr – 2205 iHr, când a început domnia primei dinastii înregistrate), împărat care aducea jertfe lui „ShangDi”.

Dar cine este ShangDi? Literal, numele înseamnă „Conducătorul Ceresc”. Analizând cuvintele folosite în cadrul ritualului „Sacrificiul de trecere”, înscrise pe statuile dinastiei Ming (DH 1368), putem începe să înțelegem sentimentele de respect și reverență pe care le aveau vechii chinezi pentru ShangDi. O parte a acestui ritual cerea ca împăratul să se închine mai întâi la Templul Cerului (Bolta Imperială), în timp ce cântăreții costumați, acompaniați de muzică, intonau:

„O Ție, Făcătorule – misterios lucrător, mă gândesc la Tine. … Cu ceremonii mărețe am onoarea de a Te venera. Eu robul Tău, sunt doar o trestie sau o salcie; inima mea este asemenea inimii unei furnici; dar am primit favorurile Tale prin decret, m-ai numit să guvernez imperiul. Păstrez în mine sentimentul de ignoranță și orbire, și îmi este frică, să nu mă dovedesc nedemn față de marea Ta favoare. Prin urmare, voi respecta toate poruncile și voi fii supus regulilor Tale, mă voi strădui, neînsemnat, așa cum sunt, să-mi îndeplinesc datoria față de Tine, fiind loial. De departe, de aici de jos, mă uit către Palatul Tău Ceresc. Vino în Carul Tău prețios la Altar. Eu, Robul Tău, îmi plec capul cu reverență pe pământul sacru și aștept Harul Tău din abundență. … O Tu, primește ofrandele noastre, privind la noi, în timp se noi ne închinăm Ție, Cel a cărui bunătate este nesecată.”

Astfel îl găsim pe Împărat închinându-se lui ShangDi.  În momentele în care Împăratul lua parte la acest ceremonial anual dedicat lui ShangDi, următoarele cuvinte erau recitate, arătând cu claritate că ShangDi era considerat Creatorul lumii:

„Din vechime, la început, a existat un mare haos, fără formă, ci doar întuneric. Cele cinci elemente (planete), încă nu începuseră să graviteze, nici soarele și luna să strălucească. Tu, Suveran Spiritual, mai întâi ai ales lucrurile pure. Ai făcut Cerul. Ai făcut Pământul. Toate ființele, cu puterea lor de reproducere au căpătat viață.’

Pentru creștini, textul de mai sus este foarte familiar, textul având similarități evidente cu primele capitole ale Bibliei din cartea Genezei! Este important să vedem asemănarea dintre aceste fragmente și cele înregistrate în scrierile evreiești:

„La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric …

Dumnezeu a zis: “Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!”, și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mare …

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele.

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său … ” (Geneza 1:1-2, 9-10, 16, 27-28)

ShangDi, Dumnezeul creator al chinezilor, pare să împartă același nume fonetic cu Dumnezeul creator din scrierile preluate de evrei de la alte triburi cu care au împărțit teritorii în străvechea deltă a unui râu secat din sudul Indiei actuale, celebra Grădină a Raiului. Mai precis, unul din numele iudaice pentru Dumnezeu este El Shaddai, asemănător fonetic până la identitate cu ShangDi. Și mai asemănătoare este pronunția timpurie Zhou a cuvântului ShangDi, care este [Zhan-dai].

Citește și: Dumnezeul „misterios” al Chinei (II)

Sursa: CreationDotCom