Daoism.RO

Ce este mintea? Definirea conceptului este o sarcină surprinzător de dificilă. Mintea este sediul conștiinței, esența ființei noastre. Fără minte, nu putem fi considerați semnificativi în viață. Așadar, ce anume este mintea?

În mod tradițional, oamenii de știință au încercat să definească mintea ca produsul activității cerebrale: Creierul este substanța fizică, iar mintea este produsul conștient al energiei acestor neuroni, în conformitate cu argumentația clasică. Dar, tot mai multe dovezi arată că mintea trece mult dincolo de limitele fizice ale creierului.

Fără îndoială, creierul joacă un rol extrem de important. Dar mintea noastră nu poate fi limitată la ceea ce există în interiorul craniului nostru, sau chiar în corpul nostru, în conformitate cu o definiție mai întâi prezentată de Dan Siegel, profesor de psihiatrie la Școala de Medicină UCLA și autor al unei cărți publicate recent, „Mintea: O călătorie către Inima ființei umane”.

După multe discuții, cercetătorii din echipa lui Siegel au decis că o componentă cheie a minții sunt: „procesele de auto-organizare emergente, atât încorporate, cât și relaționale, care reglează energia și fluxului de informații în interiorul nostru și între noi”. Nu este prea atrăgătoare. Dar este interesant, și cu implicații semnificative.

Elementul cel mai șocant al acestei definiții este faptul că mintea se extinde dincolo de sinele nostru fizic. Cu alte cuvinte, mintea nu este pur și simplu percepția personală a experiențelor, reprezintă chiar experiențele în sine. Siegel susține că este imposibil să separăm complet viziunea subiectivă a lumii de interacțiunile noastre cu aceasta.

Deoarece această definiție a fost studiată multidiciplinar, o mare parte din ideea originală a venit de la matematică. Siegel a realizat că mintea satisface definiția matematică a unui sistem complex care este deschis (poate influența lucrurile din afara ei), reprezintă un haos (ceea ce înseamnă pur și simplu că este distribuit aproximativ la întâmplare), și este non-liniar (ceea ce înseamnă că un aport mic de informații poate conduce la rezultate mari și dificil de anticipat).

Siegel spune că a scris cartea pentru că a observat cât de multă mizerie există în societate, iar el crede că acest lucru este parțial modelat de modul în care ne percepem propriile noastre minți.

Cu alte cuvinte, ne percepem mintea ca pur și simplu un produs al creierului, mai degrabă decât al unor relații, ceea ce ne poate face să ne simțim izolați. Și pentru a aprecia beneficiile interrelațiilor, pur și simplu trebuie să ne deschidem mintea.

Sursa: QZ

„Totul se întâmplă pentru un motiv” este una dintre expresiile pe care le auzi cel mai des de la cei din jur, și una dintre cele mai puțin preferate de cei cărora le este servită! Nu este altceva decât filozofie de proastă factură, teologie de slabă calitate, gândire fracturată, și un sfat prost. Expresia reușește, totuși, să combine maximul de ignoranță cu un maxim de aroganță.

Alte forme ale acesteia includ: „Nu există coincidență” și: „Totul face parte dintr-un plan mai mare”. Toți cei care susțin o astfel de idee sunt descendenții intelectuali ai revendicării ridicole a lui Leibniz conform căreia „aceasta este cea mai bună versiune dintre toate lumile posibile”. Fiecare formă trădează aceeași vanitate enormă și aceeași neglijență intenționată.

Așadar, să ne imaginăm că există un Dumnezeu care se complace în dorința de-a gândi că totul se întâmplă cu un motiv. Singura concluzie este că oricine s-ar afla dincolo de planurile din spatele acestei idei este extrem de rece, capricios, lipsit de inimă și crud. Leibniz a devenit celebru cu pretenția sa despre „cea mai bună din toate lumile posibile”, ca răspuns la așa-numita problemă a răului.

Tot ceea ce ne trebuie pentru a ne debarasa de noțiunea deșartă că totul se întâmplă cu un motiv este să ne imaginăm care este cea mai mică măsură în care un anumit lucru ar transforma situația dată în mai bine.

Problema răului imploră un răspuns la chestiunea spinoasă a modului în care o lume condusă de un Dumnezeu Atotștiutor, atotputernic, bun în esență, ar putea conține și răul. Pentru că: nu ar fi normal ca un zeu cu aceste caracteristici care, prin definiție, știe despre rău, să fie capabil să-l oprească, și să dorească să-l oprească? Soluția lui Leibniz la acest puzzle, trebuie să admitem, nu este cea mai credibilă.

În capodopera sa comică întunecată, Candide, marele Voltaire arată exact cât de uimitoare poate fi lipsa de imaginație a cuiva care este prizonierul ideii că totul se întâmplă cu un motiv.

Iată o scenă din Candide în care adeptul ideii lui Leibniz explică viziunea sa asupra lumii după ce a fost martorul cutremurului de la Lisabona din 1755, urmată de erupția vulcanului, evenimente în care au murit în moduri dureroase nu mai puțin de 100.000 de oameni: „Tot ceea ce s-a întâmplat este pentru ca așa a fost cel mai bine. Dacă există un vulcan la Lisabona, acesta nu poate fi în altă parte, este imposibil ca lucrurile să fi fost altfel decât sunt; pentru că totul este perfect așa cum este.”

Problema răului imploră în continuare un răspuns la chestiunea spinoasă a modului în care o lume condusă de un Dumnezeu Atotștiutor, Atotputernic, bun prin definiție ar putea conține rău.

Sursa: BigThink

O carte intitulată „Biocentrismul: de ce sunt Viața și Conștiința cheile înțelegerii naturii Universului”, publicată în SUA, a stârnit o mulțime de comentarii pe Internet din cauza ideii că viața nu se termină atunci când corpul moare și poate dura pentru totdeauna. Autorul acestei cărți, omul de știință Robert Lanza, nu are nici o îndoială că acest lucru poate fi posibil.

Dincolo de timp și spațiu

Lanza este expert în medicina regenerativă și director științific la Advanced Cell Technology Company. Cunoscut mai ales pentru cercetările sale extinse asupra celulelor stem, Lanaza a publicat, de asemenea, mai multe experimente de succes pe specii de animale pe cale de dispariție realizate prin clonare.

Recent, cercetătorul și-a îndreptat atenția spre fizică, mecanică cuantică și astrofizică. Acest amestec exploziv a dat naștere unei noi teorii, cea a biocentrismului, pe care profesorul a încercat s-o popularizeze pe scară largă.

Teoria presupune că moartea pur și simplu nu există. Este o iluzie care apare în mintea oamenilor. Ea există pentru că oamenii se identifică cu corpul lor. Ei cred că trupul va pieri, mai devreme sau mai târziu, gândindu-se că conștiința lor va dispărea, de asemenea. De fapt, conștiința există în afara constrângerilor de timp și spațiu. Aceasta poate să fie oriunde: în corpul uman și în afara acestuia. Idee care se potrivește bine cu postulatele de bază ale mecanicii cuantice, potrivit căreia o anumită particulă poate fi prezentă oriunde și un eveniment poate avea loc în mai multe, uneori nenumărate, moduri.

Lanza consideră că universuri multiple pot exista simultan. Aceste universuri conțin mai multe moduri de manifestare a unor scenarii posibile. Într-un univers, corpul poate fi mort. Și, totodată, într-un alt univers, acesta va continua să existe, prin conștiința care a migrat spre acest univers cu rol absorbant.

Acest lucru înseamnă că o persoană moartă, în timp ce călătorește prin „tunel”, poate ajunge într-o lume similară cu cea locuită anterior, dar poate căpăta, totodată, o altă viață. Și așa mai departe, la infinit.

Sursa: TheMindsJournal

Pentru a înțelege mai aceste alegeri ar trebui să înțelegem mecanismul creierului de detectare a amenințărilor. 

Companiile de sondare a opiniei publice, politicienii, o mare parte a presei și publicului sunt consternate de victoria surprinzătoare a lui Donald Trump la alegerile prezidențiale, dar nu și neurologii. Nedumerirea provine din încercarea de a înțelege rezultatul alegerilor rațional, dar furia, nu rațiunea, a fost ceea ce a determinat oamenii să îl aleagă pe Trump la Casa Albă.

Emoțiile sunt motivatori puternici de comportament. Pentru cele mai multe animale, emoțiile, nu gândirea rațională sunt ceea ce conduce comportamentul, iar acest lucru rămâne valabil inclusiv pentru specia noastră atât de auto-suficientă, auto-intitulată Homo sapiens – „cel inteligent”. Așadar, deciziile noastre nu sunt realizate exclusiv prin raționament. De fapt, în deciziile cele mai complexe și de moment pe care le luăm, ne bazăm pe sentimentele induse de emoțiile intuiției, cele produse de sistemul limbic. Cu cine să ne căsătorim, cum să trăim, sau chiar ce aperitiv să selectăm într-un meniu la cină, sunt decizii pe care nu le facem apelând la rațiune, ci mai degrabă la modul în care ne „simțim”.

Mulți în America (și oriunde în altă parte) se simt furioși, speriați, și amenințați. Aceste sentimente apar din percepțiile ce țin de riscul personal, perturbările sociale și de înstrăinare, amenințări iminente legate de terorism, precum și de un guvern disfuncțional cronic.

Această perspectivă a neuroștiințelor explică situația aparent de neînțeles a unui miliardar privilegiat care a devenit campionul oamenilor aparținând clasei muncitoare și a femeilor care se simt cu toții furioși și amenințați. Este exagerat să oferi o explicație logică pentru care acest erou improbabil al clasei muncitoare a câștigat atât de mulți susținători, dar apelurile sale la furie, frică, și frustrare sunt ceea ce a convins pe mulți dintre cei ce l-au votat. Întreaga sa campanie nu a fost decât un apel la creierul limbic, sistem care este perfect în concordanță cu modul în care creierul uman face complexe decizii bazându-se pe emoție atunci când se confruntă cu decizii. însemnate Problema este că sistemul de în care creierul operează în timp real atunci când resimte amenințare, iar emoțiile noastre sunt evaluări ale statutului actual.

Este imposibil să simțim dragoste sau ură pentru cineva pe care încă nu l-am întâlnit. Acesta este motivul pentru care cortexul cerebral are conexiuni la sistemul limbic, care să îi permită să treacă peste impulsurile urgente evocate în modul instantaneu. Acesta este motivul pentru care putem planifica strategii de viitor, și avem această capacitate cognitivă pentru un scop vital, acela de a evita consecințele grave vehiculate de emoție pe care le numim „regret”.

Oamenii au ales și vom trăi cu toții consecințele. Fiecare persoană care a votat a făcut acest lucru bazându-se pe toate abilitățile de luare a deciziilor pe care, atât rațiunea, cât și furia resimțite de creierul lor le-ar putea oferi. Alegerile au expus, de asemenea, o ruptură profundă în societate, dezvăluind frica și tribalismul urât. Fie că aceste diviziuni reale în societate vor exploda în fracționism sau unire, acestea vor fi determinate de aceleași circuite neuronale din cortexul nostru prefrontal, care nu despart pe „noi de ei”. Timpul își va spune cuvântul.

Sursa: ScientificAmerican

Nu este nevoie să practicați meditația ani de zile la rând pentru vă bucura de toate beneficiile acesteia.

De ani de zile, mulți antreprenori au lăudat necontenit beneficiile meditației, pretinzând că aceasta le oferă multiple beneficii, de la o gândire mai limpede până la îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor. Deci, de ce nu ați început deja să meditați?

Vi se pare că este greu să începeți? Dacă ăsta este motivul, știința vă contrazice. Dacă credeți că sunteți prea ocupat pentru practicarea meditației, ne pare rău, nici argumentul ăsta nu va fi luat în considerare.

Și, bineînțeles că unii consideră că e prea mare deranjul. Poate că aveți impresia că este nevoie de ani de practică disciplinată pentru a începe să observați rezultate reale.

Dacă acestea sunt principalele probleme, cele mai recente cercetări ar trebui să vă liniștească. Conform unei noi meta-analize a tuturor studiilor existente cu privire la acest subiect, pur și simplu meditația are efecte profunde, fizice asupra creierului în doar opt săptămâni de la începerea practicii.

Vom avea un creier mai performant în doar două luni de zile de practică?

Noua analiză, publicată recent în Brain and Cognition și evidențiată pe blog-ul British Psychological Society Research Digest, a examinat rezultatele a 30 de studii anterioare care au folosit scanurile MRI ale creierului pentru a măsura  cauzele fizice ale schimbărilor produse de meditație creierului.

Pentru cei care caută dovezi științifice legate de Neuroștiință, iată ce au descoperit cercetătorii:

Modificările cerebrale asociate meditației, mai precis modificările nivelurilor de activitate și volumul de conectivitate, au fost raportate în cortexul prefrontal (o regiune asociată cu procesul de luare a deciziilor conștient, reglarea emoțională și alte funcții), insular (care reprezintă stările interne ale corpului, printre altele), cortexul cingular (implicat în luarea deciziilor), hipocampul (memorie) și amigdala (emoție).

Toate acestea sunt fascinante. Dar care dintre aceste modificări se traduc în termeni de schimbări vizibile în ceea ce  privește performanța creierului?

Bazat pe ceea ce se cunoaște despre funcția acestor regiuni ale creierului, echipa [autorul principal Rinske] Gotink a declarat că aceste modificări par să fie în concordanță cu ideea că meditația ajută creierul să echilibreze emoțiile.

Deși interpretarea exactă a oricărei modificări speciale a creierului este întotdeauna deschisă spre dezbatere științifică, aceste rezultate sugerează cu tărie că doar două luni de meditație sunt suficiente pentru regulariza creierul în moduri care ar putea încuraja o mai mare concentrare, control emoțional sporit, și luare a unor deciziilor bine gândite.

Sursa: IncCom