Daoism.RO

O LIMBĂ UNIVERSALĂ

Cercetările în curs de desfășurare arată că bacteriile sunt excelente în comunicare doar că aceasta nu are loc în felul în care ne așteptăm. Oamenii de știință cunosc faptul că bacteriile pot comunica folosind semnale chimice printr-o abilitate numită detectare cvorum. Prin folosirea acestui limbaj chimic, bacteriile pot coordona atacuri și strategii de apărare. Acum, mai multe studii despre comportamentul bacteriilor au arătat că nu numai că bacteriile pot vorbi cu alți membri ai aceleiași specii prin cvorum detectare, dar ele pot comunica și cu alte specii de bacterii prin semnale electrice.

În timp ce studia un biofilm de bacterii, cercetătorul Liu Jintao a observat ceva ciudat în legătură cu natura dezvoltării acestuia. Expansiunea filmului a avut loc în cicluri de două ore lungi de expansiune urmate de perioade de inactivitate. Aceste porniri și opriri succesive ale activității au permis bacteriilor sincronizarea în condiții reciproc avantajoase a activității tuturor bacteriilor de pe biofilm. În cazul în care celulele exterioare au continuat să se extindă nereglementat lăsând celulele din centru fără suficienți nutrienți, activitatea de sincronizare a permis marginilor biofilmului să se prăbușească peste centru.

Pentru că biofilmele din diverse localizări sunt formate din comunități de bacterii aparținând unor specii diferite, cercetătorii știau că bacteriile ar trebui să comunice prin bariera evolutivă a speciilor pentru a realiza acest tip de coordonare. Din moment ce bacteriile nu pot comunica între specii, folosind cvorum detectare, altceva trebuie să le permită să vorbească. Atunci a fost momentul în care un alt membru al echipei de cercetători, Arthur Pringle, a observat că bacteriile folosesc semnale electrice în loc de cele chimice.

Folosind înfometarea ca indicator, bacteriile sunt capabile să-și deschidă porii, cunoscuți și sub numele de canale de ioni. Apoi eliberează ioni de potasiu încărcați pozitiv prin acești pori. Celulele vecine simt aceste molecule și, la rândul lor, își deschid proprii pori, eliberând mai mulți ioni, și așa mai departe până la marginile biofilmului. Acest proces imită îndeaproape comportamentul neuronilor. Concluziile au fost publicate in revista Nature.

Constatările studiului sunt în curs de analiză pentru a explica modul în care, eventual, coloniile bacteriene, cum ar fi cele din gură, devin atât de bine coordonate. Karine Gibbs de la Universitatea Harvard, se întreabă dacă unele dintre aceste bacterii ar putea fi folosite pentru produsele alimentare, „ca în cazul sirenelor mitice care așteptau navele la mal”.

Sursa: Futurism

Mencius este un alt filozof antic chinez pe care Michael Puett l-a inclus în cursurile sale. Și, de asemenea, Mencius credea că viața este incorectă și haotică.

În timp ce vei încuviința în sinea ta la ideea că nimeni nu poate prezice viitorul, vei acționa în continuare conform unor certitudini pe care le ai deja de dinainte de a croi planurile de viitor. Apoi, în mod inevitabil, lucrurile o iau razna și te superi că viața nu a urmat conform planului inițial.

Dar filozofia chineză îți dă dreptul la îndoială. Poate că ești un organizator minunat. Poate că ești ca protagonistul dintr-un film despre jaful secolului, în care inclusiv ceasurile sincronizate funcționează perfect. Iată problema: nu doar viața este haotică. Și tu ești la fel. Există posibilitatea să nu ții cont de mai mulți factori care s-ar putea schimba, dar ce se întâmplă dacă te schimbi chiar tu? Ce se întâmplă dacă ceea ce doreai inițial s-a schimbat? Hmmm …

Acesta este factorul catalizator al crizei ce apare la vârsta mijlocie. Ați executat perfect planul. Dar, în procesul de atingere a obiectivelor, planul s-a modificat, iar acum nu mai există nici o modalitate de a schimba cursul lucrurilor.

Fragment din „The Path: What Chinese Philosophers Can Teach Us About the Good Life.” – Michael Puett and Christine Gross:

„Atunci când țineți prea strâns de un plan, riscați să pierdeți chiar lucrurile pe care doriți neapărat să le obțineți. Și când ne trezim într-o zi, în acel viitor pe care ni l-am dorit, ne simțim încercuiți de o viață care, cel mai bun caz, reflectă doar o bucată din ceea ce ați crezut că va fi la un moment dat în timp. Păstrați tot timpul spațiu în viață pentru a încerca lucruri noi. Cultivați hobby-uri. Dezvoltați diferite părți care fac parte din ființa interioară.”

Sună frumos, dar este această idee un sfat bun de viață?

Da. Încercarea de a aduce varietate în viață și de a face „pariuri mici” este modul în care cele mai multe genii creative dezvoltă cel mai bine munca pe care o întreprind. În plus, există un avantaj major: veți deveni norocos.

Atunci când profesorul Richard Wisemai a studiat ceea anume au oamenii norocoși în comun a descoperit că aceștia erau deschiși la experiențe noi și aveau mai multe șanse de a acționa asupra oportunităților apărute în viața lor. Iar când a aplicat acest principiu pe oamenii „normali”, aceștia au devenit, de asemenea, norocoși. Iată ce a descoperit Richard:

Oamenii norocoși continuă să încerce lucruri noi. Ghinioniștii suferă de paralizie prin analiză. Ei nu ar face nimic, până când nu analizează problema din fiecare unghi și până finalizează ei analiza, lumea deja s-a schimbat. Ei nu câștigă beneficiile învățării prin acțiune. Sunt un mare fan al micilor proiecte, a încercării unei mulțimi de variante, a ideii de a observa practic ce funcționează și ce nu, și a iterării pe baza feedback-ului.

O mulțime de lucruri ne pot face mai fericiți și mai productivi. Cât de multe lucruri ne pot face mai norocoși? Atunci când acționăm asupra serendipității vom crea oportunități și posibilități. Și asta înseamnă că, chiar dacă planul principal eșuează – noi nu vom resimți eșecul.

Citește și: 2 Secrete ale unei vieți de calitate, susținute de înțelepciunea chineză antică și de știința modernă (I)

Sursa: Bakadesuyo

 

În astrologia chineză fiecare an zodiacal este asociat atât cu un animal dar și cu unul dintre cele cinci elemente foc, metal, pământ, apă sau lemn.

Aceste două caracteristici, adică semnul zodiacal și elementul, influențează astrologia anului. De exemplu, 2017 este anul cocoșului de foc. Fiecare combinație element-semn apare la fiecare 60 de ani deoarece avem 12 semne și cinci elemente.

Persoanele născute în zodia cocoșului vor fi ghinioniste în 2017

Conform astrologiei chineze, se spune că persoanele aflate în anul propriilor zodii sfidează „Zeul Vârstei” și astfel acesta îi va blestema. Așadar în 2017 persoanele născute în 1945, 1957, 1969, 1981, 1993, 2005 vor fi nenorocoase în 2017.

Anul chinezesc nu începe de la 1 ianuarie

Un an zodiacal Chinezesc începe odată cu startul Festivalului Primăverii (春节 – Chun1 Jie2) conform calendarului tradițional solar Chinez. Startul Festivalului Primăverii în 2017 are loc în data de 3 februarie. Totuși, majoritatea chinezilor au tendința de a considera începutul anului zodiacal Chinez conform calendarului tradițional LUNAR, astfel că anul lunar al cocoșului 2017 începe pe 28 ianuarie.

Anul Cocoșului 2017 are două primăveri

Conform calendarului tradițional chinez solar începutul primăverii începe totdeauna în 4 februarie.

Deoarece anul lunar 2017 începe pe 28 ianuarie și se termină pe 15 februarie 2018, vom avea două începuturi ale Festivalului Primăverii, unul în 3 februarie 2017 și celălalt în 4 februarie 2018.

Nu toți anii lunari cuprind două începuturi ale primăverii. Anii lunari pot avea un început, două începuturi sau, uneori, nici un început al primăverii. Aceasta deoarece un An Lunar Chinez poate începe în orice zi din intervalul 21 ianuarie – 20 februarie, deci poate avea o lungime de minim 354 sau maxim 384 de zile.

Anul cocoșului 2017 are 13 luni

Deoarece avem 13 luni în loc de 12, anul două mii șapte spre ce va totaliza 384 de zile. Pentru a păstra calendarul lunar chinezesc în intervalul unei jumătăți de luni a calendarului tradițional solar, vom avea o lună în plus în 2017 (vom avea două luni lunare cu număr de ordin 6, a doua începând pe data de 23 iulie)

Intervalul orar specific cocoșului este de la 5 p.m. la 7 pm.

În timpurile străvechi oamenii nu aveau ceasuri la mănă sau pe perete; aceștia foloseau cele 12 Ramuri Pămîntești pentru a împărți fiecare zi în câte 12 perioade egale. Fiecare perioadă din cele 12 avea câte două ore și purta numele propriei Ramuri Pământești.

De dragul amuzamentului, convențional, oamenii le-au înlocuit cu cele 12 semne zodiacale, în conformitate cu secvența lor și au inventat proverbe referitoare la fiecare perioadă și la comportamentul fiecărui animal corespondent. Orele cocoșului sunt de la 5 p.m. la 7 p.m. „când cocoșii se întorc în cotețe„.

Ce simbolizează cocoșul în China?

În afară de faptul că este al 10 le-a semn în zodiacul Chinezesc, cocoșul reprezintă simbolul a șapte lucruri în China:

Punctualitate și onestitate

În cultura tradițională chineză cea mai importantă calitate a cocoșului la nivel simbolic este punctualitatea și onestitatea.

În timpurile străvechi, chiar dacă puteai calcula aproximativ ora, folosind instrumente mai simple, se consideră că nici unul nu egala o alarmă care să te ajute să te trezești dimineața.

Deoarece la fiecare răsărit auzeau cocoșul strigând cucurigu, oamenii au asimilat acestui semnal începutul unei noi zile.

Bravură și competitivitate

Al doilea lucru simbolizat de către cocoși se află în zona curajului și a competitivității.

Foarte des vedem doi cocoși luptându-se între ei pentru supremație. Lupta fierbe în sângele fiecărui cocoș. De-a lungul timpului s-au organizat lupte între cocoși și s-a dezvoltat chiar o piață de pariuri în acest sens.

Cocoșii de luptă erau hrăniți înaintea fiecărei competiții cu o dietă specială pentru a face față sângeroaselor înfruntări. Numeroși luptători au învățat curajul și competitivitatea din eforturile eroice ale cocoșilor.

Sfințenie

Cocoșii simbolizează vânătorul de fantome. În poveștile populare chinezești toate fantomele se sperie când cocoșuul strigă „cucurigu”. Fantomele nu pot apărea decât noaptea iar strigătul cocoșului înseamnă începutul zilei, astfel că un simplu „cucurigu” lasă toate fantomele fără nici o putere.

Găsim această superstiție foarte devreme în istoria Chinei. În timpul fiecărui festival al primăverii, locuitorii Fluviului Yangze inferior, își lipeau pe ușa de la intrarea principală imaginea unui cocoș. Ei credeau ca astfel previn tentativele fantomelor de a pătrunde în casă.

Vârstnicii își învață copiii să imite strigătul cocoșului. Copiii sunt învățați ca în cazul întâlnirii cu o fantomă să imite strigătul cocoșului pentru a o îndepărta.

Zeul Soarelui

Oamenii din China Veche aveau credința că soarele este simbolizat de către cocoș deoarece sunetul „cucurigu” întâmpina de fiecare dată apariția soarelui deasupra liniei orizontului.

Se credea astfel că răsăritul nu ar fi fost posibil fără acest sunet. În timpurile străvechi chinezii au folosit cocoșul și sângele lui pentru venera zeii și pentru a proteja casa și familia împotriva relelor.

Chiar de dinaintea perioadei Qin (2100 – 221 Î.C.) au existat multe ritualuri ce includeau sacrificii de cocoși pentru a obține bunăvoința zeităților specifice. În plus, și astăzi găsim în multe regiuni ale Chinei astfel de ritualuri.

Norocul

Cocoșul simbolizează norocul . În limba chineză cuvântul cocoș (鸡, jī) are pronunția similară cuvântului noroc (吉，jí).

Există credința că, înainte de a fi domesticit de către oameni, cocoșul aparținea aceleiași familii cu a Phoenix-ului.

Cocoșii sunt minunați, cu creste roșii, pene colorate și cozi aurii. La început oamenii au denumit cocoșii folosind cuvântul similar noroc (吉，jí) tocmai datorită similitudinii lui cu pasărea Phoenix, la rândul iei simbol al norocului.

Normalitate

Cocosul reprezintă normalitatea în China, deoarece îl întâlnim cel mai des prin curțile oamenilor iar carnea lui e cea mai consumată la gătit.

Chinezii au observat că deși depun efort mare în fiecare zi pentru a găsi hrană, cocoșii nu acumulează decât strictul necesar, fără a putea economisi nimic în plus.

Prosperitate

Puțin în contradicție cu simbolul precedent, prosperitatea, ca simbolistică a cocoșului, a apărut în urma observației că aceștia se reproduc destul de repede. O rată mare a reproducerii aduce spor demografic și bogăție, în concepția chineză.

Vechea China atestă existența unei tradiții conform căreia, atunci când un mire nu putea să participe la propria nuntă, sătenii foloseau un cocoș ca reprezentare a mirelui, cocoș pe care îl plasau lângă mireasă pe tot parcursul ceremoniei nunții.

Compatibilități ale nativului cocoș

În ceea ce privește viață amoroasă cocoșul este maxim compatibil cu Șarpele și Boul, și deloc compatibil cu Șobolanul, Iepurele, Calul și Porcul.

Cocoșul este complementar cu tigrul și dragonul.

Profesiile cocoșului

Profesori, jurnaliști, medici sau asistenți medicali, funcționari publici, restauratori, frizeri, responsabili cu relațiile publice

Cum sunt cocoșii?

Observatori, harnici, direcți, deschiși, cinstiți, disponibili, curajoși, talentați, auto-încrezători, activi, amuzanți, populari, comunicativi, extrovertiți

… dar și histrionici, vanitoși lăudăroși;

Vedetele native în zodia cocoșului

Natalie Portman, Li Longji, Prince Philip, Yoko Ono, Beyonce Knowles, Ye Jianying, Faye Wong, Li Xiaopeng, Peter Drucker, Britney Spears, Matthew McConaughey, Tie Ning.

Cei mai mulți occidentali își asumă filozofia chineză doar datorită maximelor profunde despre echilibru și armonie … și asta este o atitudine greșită. Multe aforisme despre viață susțin, de fapt, că viața este adesea mai degrabă lipsită de echilibru și armonie, decât invers.

„… Adevărul este că mulți filosofi chinezi au văzut, de fapt, lumea foarte diferit, ca o serie nesfârșită de întâlniri fragmentate, haotice. Această viziune asupra lumii a apărut din ideea că toate aspectele vieții umane sunt guvernate de emoții, inclusiv interacțiunile umane nesfârșite care au loc”. – „The Path: What Chinese Philosophers Can Teach Us About the Good Life.” – Michael Puett and Christine Gross
1. Micile amănunte, care devin suma întregului, contează!

Când te gândești la Confucius, probabil ai impresia că lucrările sale sunt pline de zicale înțelepte, care creează o imagine de ansamblu și, sincer, cam vagă. Greșit.

Cartea sa clasică, Analectele, este adesea exact opusul. Tipul a scris despre cât de sus a preferat să-și poziționeze coatele și modul laborios în care consuma alimentele la cină. Probabil că te gândești la același lucru la care mă gândesc și eu: Poftim, ce?

Iată cum stă treaba: Confucius nu a scris despre marile întrebări metafizice ale vieții. El era practic. Credea că a trăi o viață de calitate presupune orientarea atenției către amănunte, nu către imaginea de ansamblu. Și astfel, a pus accentul pe micile ritualuri ale vieții.

Și nu era nebun. Cercetările au arătat că 40% din ceea ce faci în fiecare zi se face din obișnuință. Dacă reușiți să schimbați micile obiceiuri – în cazul în care doriți să scăpați de obiceiurile proaste și să le construiți pe cele bune – atunci aproape jumătate din viață va fi trăită bine. Pare a fi o afacere bună.

De multe ori ne auto-etichetăm ca aparținând unei tipologii comportamentale și de temperament. „Sunt emoțional. Ăsta e pur și simplu modul în care acționez”. Sau „Nu am deloc atenție. Ăsta e modul în care acționez întotdeauna”. În prezent tot mai multe practici și metode încearcă să ne ajute să ne conectăm și să cunoaștem „sinele nostru autentic”.

Dar, Confucius și alți filosofi antici chinezi nu erau de acord cu abordarea asta. Ei credeau că ești ceea ce faci. Temperamentul tău nu modelează comportamentul în aceeași măsură în care comportamentul tău modelează temperamentul.

Fiecare persoană are multe dispoziții diferite și adesea contradictorii în ceea ce privește emoțiile, dorințele și modalitățile de a răspunde la lume. Dispoziții noastre emoționale se dezvoltă prin căutarea în exterior, nu spre interior. Ele nu sunt cultivate atunci când ne retragem din lume, pentru a medita sau de a merge într-o vacanță. Ele sunt formate, în practică, prin lucrurile pe care le faci în viața de zi cu zi: modurile în care interacționăm cu ceilalți și activitățile pe care le urmărim. Cu alte cuvinte, noi nu suntem doar cine suntem: noi înșine putem fi în mod activ oameni mai buni, tot timpul.

Totul este interconectat. Gratitudinea îmbunătățește somnul. Somnul reduce durerea. Durerea redusă îmbunătățește starea de spirit. Îmbunătățirea stării de spirit reduce anxietatea, care îmbunătățește concentrarea și capacitatea de planificare. Concentrarea și planificarea ajută în luarea deciziilor. Luarea deciziilor reduce și mai mult anxietatea și îmbunătățește plăcerea. Plăcerea vă oferă stimulente pentru a fi recunoscător ceea ce păstrează acea buclă a spiralei orientată în sens ascendent. De asemenea, plăcerea vă va face mai orientați către practicarea de exerciții fizice și socializare, care, la rândul lor, vă vor face mai fericiți.

Confucius știa că micile ritualuri pe care alegem să le efectuăm au puterea de a ne desprinde din tipare negative, sau de a influența ceea ce ne înconjoară.

Citește și: 2 Secrete ale unei vieți de calitate, susținute de înțelepciunea chineză antică și de știința modernă (II) – Nu face planuri de viață. Creează oportunități.

Sursa: Bakadesuyo

Mușchiul major psoas este adesea menționat în toate terapiile de recuperare musculară drept cea mai importantă parte a musculaturii corpului, fiind cunoscut și ca „mușchiul sufletului”.

Acest mușchi are rolul de a stabiliza bazinul și este situat în apropierea osului șoldului influențând mobilitatea, structura șoldului, funcția articulațiilor, flexibilitatea, și multe altele. În plus față de funcția sa care ajută la menținerea corpului în poziție verticală și la mișcare, despre psoas se crede că ar putea permite conectarea la momentul prezent mai ales atunci când este întins și tensiunea este eliberată din organism.

Cercetările indică faptul că psoas este vital pentru bunăstarea noastră psihologică, care se află în strânsă conexiune cu frica și anxietatea, în plus față de sănătatea structurală.

Psoas este principalul mușchi asociat cu stabilitatea fizică. Se întinde de la picioare până la nivelul coloanei vertebrale și este singurul mușchi care leagă picioarele de coloana vertebrală. Fibrele musculare încep de la vertebrele T12, urmeaza în jos cele cinci vertebre lombare, înainte de a atașa la partea de sus a osului coapsei.

Conexiunea reptiliană

Pe lângă conectarea picioarelor și a coloanei vertebrale, a psoas este conectat la diafragmă. Respirația este modulată de diafragmă, și este, de asemenea, locul în care se manifestă multe simptome fizice asociate cu frica și anxietatea. Liz Koch, autoarea unei cărți despre mușchiul psoas, crede că acest lucru se datorează legăturii directe dintre psoas și partea cea mai veche a creierului nostru și a măduvei spinării, numit creierul reptilian.

Potrivit lui Koch, „cu mult timp înainte ca cuvântul vorbit sau capacitatea de organizare a cortexului să se dezvolte, creierul reptilian, cunoscut pentru instinctele sale de supraviețuire, a fost responsabil pentru menținerea funcțiilor esențiale ale organismului”. Modul în care trăim astăzi, într-o grabă constantă, în competiție și tensiune permanentă, pune psoas într-o constantă stare de „luptă sau fugi”.

PROBLEME ASOCIATE CU STRESUL CRONIC al psoasului

Prins într-o constantă stare de „fugă sau luptă”, mușchii psoas sunt stresați și atrofiați, ceea ce poate duce la apariția mai multor probleme, cum ar fi durerile de spate, șold, sau de genunchi, și problemele digestive sau chiar disfuncțiile de respirație. Ar putea fi, de asemenea, o cauză majoră a durerilor fizice cronice, fără o cauză aparentă.

Sursa: SimpleCapacity