Daoism.RO

Care este modul fascinant prin creierul poate crea spațiu pentru a construi noi conexiuni și mai puternice, astfel încât să putem învăța mai multe lucruri noi?

Exista o veche zicală în neuroștiință: neuronii care lucrează împreună, rămân împreună. Așadar cu cât mai mult va rula un neuro-circuit în creierul tău, cu atât mai puternic va deveni acel circuit. De aceea, pentru a cita un alt proverb vechi, practica înseamnă perfecțiune. Cu cât mai mult practicați cântatul la pian, sau vorbirea unei limbi străine, sau jongleriile, cu atât mai puternice vor deveni acele circuite implicate în controlarea acestor procese.

Dar capacitatea de a învăța înseamnă mult mai mult decât construirea și consolidarea conexiunilor neuronale.

Mult timp acesta a fost punctul central pentru dezvoltarea capacității de a învăța lucruri noi. Chiar mai importantă este capacitatea noastră de distruge vechile conexiuni. Se numește „tăiere sinaptică”. Iată cum funcționează.

Creierul tău este ca o grădină

Imaginează-ți creierul ca o grădină, doar că în loc de flori, fructe și legume, acolo se dezvoltă conexiunile sinaptice dintre neuroni. Conexiunile depind de neurotransmițători cum ar fi dopamina, serotonina, și alții.

„Celulele gliale” sunt grădinarii creierului – ele acționează pentru a accelera semnalele dintre anumiți neuroni. Dar există și alte celule gliale care au rolul de a elimina deșeurile, distrugând buruienile, dăunătorii și greblând frunzele moarte. Grădinarii care se ocupă de tăiere sunt numiți „celule microgliale”. Acestea întrerup conexiunile sinaptice. Întrebarea este cum știu pe care să le curețe?

Cercetătorii sunt abia la început în ceea ce privește deslușirea acestui mister, dar ceea ce știu este faptul că conexiunile sinaptice mai puțin folosite sunt marcate de o proteină, C1q (la fel ca altele). Atunci când celulele microgliale detectează marcajul, se leagă la proteina respectivă și distrug sinapsele.

Acesta este modul în care creierul face ca spațiul fizic pentru amintiri să se elibereze pentru a construi noi conexiuni și mai puternice, astfel încât să putem învăța mai multe lucruri noi.

Somnul este extrem de important

Atunci când înveți o mulțime de lucruri noi, creierul construiește conexiuni, dar sunt ineficiente, se numesc conexiuni ad-hoc. Creierul are nevoie să reducă multe astfel de conexiuni pentru a construi căi simplificate, eficiente. Procesul se realizează cel mai bine face atunci când dormim.

Creierul tău se curăță atunci când dormi – celulele creierului își diminuează dimensiunile cu până la 60%, pentru a crea spațiu pentru grădinarii gliali care să poată curăța deșeurile și scurta sinapsele.

V-ați trezit vreodată după o noapte de odihnă bună și ați simțit că sunteți capabil să gândiți în mod clar și rapid? Totul se datorează proceselor de curățare a sinapselor ineficiente care a avut loc peste noapte și a lăsat mult loc pentru acumularea și sintetizarea noilor informații, cu alte cuvinte, pentru a învăța.

Atenție către ce vă orientați ATENȚIA

În realitate, avem un anumit control asupra a ceea ce creierul decide să șteargă în timp ce dormim. Celulele gliale vor alege pentru ștergere doar conexiunile sinaptice pe care nu le utilizați și care sunt, astfel, marcate ca inutile. Cele pe care le face folosiți sunt cele hidratate și oxigenate. Așadar, fii conștient de ceea ce gândești.

Dacă ați petrecut prea mult timp citind despre sfârșitul Game of Thrones și foarte puțin timp informându-vă despre problemele apărute la locul de muncă, ghici care dintre sinapse vor fi marcate pentru reciclare?

Meditația este, mai mult decât oricând, utilă, deoarece ne permite să identificăm gândurile redundante și să le eliminăm conștient din procesul automat al gândirii. Mai mult, liniștea din timpul sesiunilor de meditație permite clarificarea tendințelor automate ale multor alte procese de care în mod normal nu suntem conștienți.

Sursa: FastCompany

6. Robert Baratheon

Robert Baratheon, omul responsabil pentru răzvrătirea care a dus la detronarea Casei Targaryen de pe Tronul de Fier. După ce a asigurat tronul pentru el însuși, s-a dovedit rapid a fi un rege ineficient prin risipirea finanțelor, nașterea multor bastarzi cu posibile pretenții la Tronul de fier, și, în general, abandonarea regatului ce a decăzut constant, după.

Omologul său chinez: Împăratul Wenxuan din Qi-ul de Nord

Disprețul lui Robert Baratheon pentru activitatea de guvernământ ca rege și marea lui pasiune pentru alcool a fost identică, dacă nu chiar depășită, de către împăratul Wenxuan din Qi-ul de Nord.

5. Cersei Lannister

Cersei Lannister este unul dintre personajele cele mai cunoscute din ASOIAF. Vicleană, crudă, și manipulatoare, ea este o megalomană ucigașă, care reușește să preia puterea ca regină peste cele Șapte Regate, până când fiul ei, regele Tommen Baratheon, ajunge la vârsta majoratului. În esență, folosindu-și fiul ei ca pe o marionetă, ea aduce cele Șapte Regate la un pas de colaps prin propria ei vanitate și incompetență.

Omologul său chinez: Împărăteasa văduvă Cixi

Linia de imperială chineză a supraviețuit timp de 2132 de ani. La un capăt a fost Qin Shi Huang, unificatorul Chinei și fondator al dinastiei Qin. La celălalt a fost împărăteasa văduvă Cixi. Intrând în palat de la șaisprezece ani cu rol de concubină, Cixi a devenit o adevărată Împărăteasă zece ani mai târziu, când fiul ei în vârstă de cinci ani și-a asumat tronul. Domnia acesteia a fost o serie de dezastre fără precedent. La patru ani după moartea ei dinastia Qing s-a prăbușit cu o asemenea forță încât linia imperială 2000+ ani a fost întreruptă.

4. Aegon IV Targaryen

Mai popular menționat ca Aegon nevrednicul, Aegon IV Targaryen a fost, în primul rând, cunoscut pentru două lucruri: un apetit sexual insațiabil și procreerea unui număr mare de bastarzi.

Omologul său chinez: Împăratul Zhengde – 正德

Chiar și nevrednicul Aegon i-ar fi spus Împăratului Zhengde din dinastia Ming să tempereze lucrurile când vine vorba despre preocupările sale sexuale. El a decretat ca palatul său interior precum și locurile sale ocazionale de reședință, să fie asigurate permanent cu „un număr substanțial de servitori femei”. Mai multe informatii despre el gasesti aici.

3. Joffrey Baratheon

Oh, da, istoria chineză are propriul său Joffrey Baratheon. Asta este o afirmație destul de serioasă, având în vedere că Joffrey este unul dintre personajele cele mai disprețuite și mai urâte nu numai în ASOIAF, ci în toată ficțiunea modernă.

Omologul său chinez: Liu Ziye (劉子業)

În 465 CE, Liu Ziye a preluat tronul Liu Song dinastiei când avea șaptesprezece ani. Aproximativ un an mai târziu, a fost asasinat. Aparent predispus la acte de violență psihotice, Liu Ziye a fost atât de pasionat de crime, încât „toți funcționarii, indiferent dacă se aflau în interiorul sau în afara Curții Imperiale, erau în pericol de a-și pierde capetele.”

Sursa: TopTenz

Citește și: 10 Elemente de istorie chineză care au fost surse de inspirație pentru serialul Urzeala Tronurilor (I)

Astăzi este ziua în care popoarele antice obișnuiau să sărbătorească nunta alchimică a Soarelui și a Lunii. Hieros gamos, mariajul sacru și nunta divină este reprezentat de a patra operație din alchimie, cunoscută sub numele de conjugarea inimii și descrisă în Tarot prin cartea Îndrăgostiții.

Căsătoria sacră, numită și „coniunctio” sau „actului sexual”, se referă la unirea spiritului nostru divin cu sufletul, sinele superior cu sinele inferior, și în cele din urmă cu corpul. Așadar, am putea spune că, în omul comun spiritul, sufletul și trupul sunt într-un fel de stare de separare unul față de altul, cu toate că lucrează împreună. Dar când Marea Operă a fost finalizată, spiritul divin este adus „în jos” pentru a străluci prin suflet și trup și a se unifica cu acestea, astfel încât toate să formeze unul și același „corp”.

Alchimiștii de multe ori fac referire la operația alchimică cunoscută sub numele de „Căsătoria Soarelui și a Lunii”, care simboliza, de asemenea, cele două moduri opuse ale cunoașterii sau de experimentare a lumii. Conștiința solară este intelectuală și se bazează pe gândirea rațională; conștiența lunară este pe bază de emoții și are de-a face cu sursele non-raționale de informații cum ar fi impresiile psihice și intuiția. După această Căsătorie a Minții, inițiatul experimentează o creștere a înțelegerii intuitive și nașterea inteligenței Inimii. Această facultate nou găsită produce un sentiment de realitate superioară, pe care o putem experimenta doar noi.

Conjuncția este, totuși, mai mult decât o simplă căsătorie. Este de fapt o răstignire alchimică în care este bătută în cuie substanța la îndemână (sau alchimistul) este fixată (sau bătută în cuie) pe o încrucișare între axa verticală a realității și axa orizontală a realității. În orientarea verticală, conjuncția este tentativa de unire a forțelor spiritului de sus și materia de jos.

În laborator, operarea conjuncției este recombinarea elementelor salvate de la separare într-o substanță nouă. Adesea, aceasta a fost o căsătorie forțată efectuată prin fuzionarea sau amalgamarea metalelor sau prin amestecarea componentelor salvate într-o nouă reacție chimică prin adăugarea unui mediator temporar, cum ar fi un acid sau un catalizator.

Fiziologic, conjuncția folosește energiile sexuale ale corpului pentru transformarea personală. Conjuncția are loc în organism la nivelul inimii sau Chakra elementului numit plumb. La nivel planetar, conjuncția apare atunci când formele de viata primordiale sunt create din energia soarelui sau de fulger.

Psihologic, Conjuncția este abilitarea adevăratului nostru sine, unirea ambelor părți masculine și feminine ale personalității noastre într-un nou sistem de credință sau o stare intuitivă a conștiinței. Alchimiștii face referire la aceasta sub numele de Piatra Mică (Micul Elixir al daoiștilor), iar după ce se realizează, adeptul este capabil de a discerne în mod clar între ceea ce trebuie făcut pentru a atinge iluminarea de durată. De multe ori sincronicități încep să apară în acest stadiu, care confirmă alchimistului că este pe drumul cel bun în transformarea sa personală.

„Aceşti copilaşi sunt asemenea celor care vor intra în Împărăţie.”

„Atunci noi, copilaşi fiind, intrăm în Împărăţie?”

„Când veţi face din doi unul, înăuntrul ca si afară, cele de sus precum cele de jos, astfel încât să aduceţi bărbatul si femeia într-unul singur, ca bărbatul să nu mai fie bărbat si femeia să nu mai fie femeie; când veţi face un ochi în locul altui ochi, o mână în locul altei mâinii, un picior în locul altui picior si un chip în locul altui chip, atunci veţi intra în Împărăţie.” – Evanghelia după Toma, 22

Cartea Îndrăgostiții din Tarot este reprezentarea căsătoriei alchimice sacre. Căsătoria a Soarelui și a Lunii. Yin si Yang unite. Uniunea internă a contrariilor. Aceasta este prima lucrare serioasă necesară pentru a începe călătoria către o viață împlinită.

Cu toate că originea reală a fotbalului contemporan este Anglia, în prezent este larg acceptat faptul că acest sport a fost în mare parte inspirat de un joc antic chinez. Conform mărturiilor scrise ale perioadei respective, colonialiștii britanici au fost cei care au urmărit jocul în cauză și l-au dezvoltat treptat acolo, adăugând noi reguli. Aceștia, și-ar fi aprofundat, de asemenea, cunoștințele legate de joc în urma numeroaselor excursii și expediții desfășurate pe Drumul Mătăsii.

FIFA recunoaște cu bucurie că sursa cea mai veche a fotbalului se găsește în China, conform relatărilor de pe propriile pagini web. La 15 iulie 2004, Sepp Blatter, președintele FIFA, a declarat, de asemenea, pentru prima dată, că „fotbalul își are originea în China.”

Așadar, unul dintre primele jocuri extrem de populare, datând din cele mai vechi timpuri, din China, semăna tulburător de mult cu fotbalul modern. După cercetări științifice serioase pe această temă, putem situa nașterea adevărată a acestui joc de minge jucat cu picioarele la perioada anilor 2500 î.Hr. Numele său antic a fost „Cuju” 蹴鞠 uneori transcris de „Tsu Chu”.

Cu toate că originile din China sunt vagi, există, din fericire, înregistrări scrise cu privire la acest sport în istoria Chinei. Conform mărturiilor scrise, Cuju a fost jucat de multe ori la curtea imperială în timpul dinastiei Han.

Inițial, jocul cu mingea nu era considerat un sport, ci o modalitate de a întreține corpul, mai ales partea inferioară (picioare, gambe și tălpi). La acel moment, nu exista un câmp predefinit, o echipă sau scoruri. În realitate era practicat solo, iar unicul gol al jocului era de a face pase și jonglerii cu mingea, fără a o lăsa să cadă. Într-o altă versiune „mai imperială”, jucătorii trebuiau să treacă mingea prin niște deschideri de aproximativ 30 cm, aflate în plase suspendate la câțiva metri deasupra solului.

Mingile folosite au luat multe forme de-a lungul secolelor. În 2500 î.Hr., Cuju era jucat cu o bilă de piele umplută cu pene și păr. Mingile erau, în general mici, variind de la 15 la 20 cm în diametru.

Ulterior, în Asia recunoaștem apariția mai multor variante de Cuju cum a fost cazul japonezului Kemari, care este de departe cea mai apropiată formă de joc de cel actual.

De acolo, alte evoluții au urmat cu diferite grade de similitudine cu jocul modern. Dar, dacă originile fotbalului sunt recunoscute ca fiind chineze, bazele adevărate și mai ales regulile care fac jocul unul de echipă sunt o moștenire anglo-saxonă.

Mai mult, Cuju, strămoșul chinez al fotbalului, a dispărut complet din China, în 1930, ceea ce este regretabil, pentru că, dacă nu era așa, China ar fi putut astăzi fi o mare putere în fotbal.

Sursa: ChineInformations

Fizicienii teoreticieni au confirmat faptul că nu doar informațiile codificate în ADN-ul nostru ne modelează să fim ceea ce suntem – există, de asemenea, un mod special în care ADN-ul în sine se pliază care controlează, astfel, genele exprimate în interiorul organismului.

Încă din anii ’80, oamenii de știință au descoperit că modul în care ADN-ul este pliat în în interiorul celulelor noastre, controlează procesul de transmitere a informațiilor ereditare. Factorii de mediu pot juca un rol important în acest proces, de asemenea, iar unul dintre cei mai cunoscuți factori de acest gen este stresul despre care s-a dovedit că poate activa anumite gene prin pornirea sau oprirea acestora, ceea ce este cunoscut sub numele de epigenetică.

Dar mecanica modului de pliere a ADN-ului – genele au fost identificate prin litere A, B, C, D – este mecanismul de control inițial. Astfel, fiecare celulă din corpul nostru conține aproximativ 2 metri de ADN, iar pentru ca acesta să se potrivească în interiorul celulei, trebuie să fie strâns înfășurat într-un pachet numit un nucleozom – ca un fir în jurul unei bobine.

Modul în care ADN-ul este înfășurat controlează care dintre genele expuse sunt „citite” de restul celulei – genele care sunt orientate către interiorul nucleozomului nu vor fi exprimate ca proteine, dar cele din afară se vor putea activa. Aceasta explică de ce celulele diferite au același ADN, dar funcții diferite.

În ultimii ani, biologii au început chiar să izoleze sistemele mecanice care determină modul în de pliere a ADN-ului, prin „apucarea” anumitor părți ale codului genetic sau schimbarea formei „mosorului” în jurul căruia este înfășurat ADN-ul.

Bine, bine, dar ce au fizicienii teoreticieni de a face cu toate astea?

Cercetătorii au arătat că există mai mult de un mod în care mutațiile de ADN ne pot afecta: fie prin schimbarea ordinii literelor din ADN-ul nostru, sau pur și simplu prin schimbarea sistemelor mecanice care aranjează modul în care un șirul de gene este pliat.

„Mecanica structurii ADN-ului se poate schimba, rezultând în diferite forme și niveluri de accesibilitate ADN-ului”, explică ei, „și, prin urmare, se modifică, de asemenea, frecvența de producere a unor proteine diferite”.

Din nou, această descoperire confirmă ceea ce știu deja mulți biologi, dar ceea ce este cu adevărat interesant este faptul că simulările pe calculator deschid posibilitatea ca oamenii de știință să poată manipula sistemele mecanice care dau forma ADN-ului – ceea ce înseamnă că aceștia ar putea fi în măsură să manipuleze ADN-ul pentru a ascunde genele nedorite, cum ar fi cele care declanșează anumite boli.

Sursa: ScienceAlert